Alegerile prezidenţiale, candidatul dreptei şi rolul religiei

Alegerile prezidenţiale sunt tot mai aproape, iar dreapta unită încă nu are un candidat oficial. Stânga trâmbiţează despre religie şi mândria de a fi român, abordând un discurs cu care, normal, nu are nici o treabă. Două mari partide de dreapta formează o alianţă electorală creştin-liberală, în timp ce partidele mai mici de dreapta se adună fie în jurul memoriei lui Băsescu, fie în jurul imaginii Monicăi Macovei.

Ce urmează ? Dacă stăm să despicăm firul în patru o să vedem că sunt destule opţiuni, iar firul va fi despicat în mai mult de patru bucăţi. În rândurile ce urmează am să încerc să abordez subiectele înainte menţionată şi felul în care cred eu că vor evolua lucrurile şi de ce, luând în considerare mai multe opţiuni, fapte şi întâmplări recente.

1. Candidatul dreptei unite

Privitor la cine va fi candidatul dreptei unite avem două opţiuni principale şi câteva opţiuni secundare cu şanse mai mici ( de a fi aleşi candidaţi ), dar nu imposibile. Principalele opţiuni sunt Klaus Iohannis şi Cătălin Predoiu, iar cele secundare sunt Crin Antonescu, respectiv Mihai-Răzvan Ungureanu. La cine să ne aşteptăm cel mai mult ? Asta depinde de evoluţia lucrurilor.

Deşi sunt sigur că o majoritate covârşitoare din noua formaţiune electorală tinde spre Klaus Iohannis ( şi pe bună dreptate ), nu sunt la fel de sigur cu privire la eligibilitatea acestuia. Deşi la prima vedere Klaus Iohannis are cele mai mari şanse de câştig datorită mitului germanului cinstit, trebuie să ţinem cont şi de faptul că acesta este acuzat de diferite lucruri. Acuzaţii care vin în primul rând de la aparatul de propagandă al PSD, dar care există şi care pot să-l tragă în jos pe Iohannis. Adăugăm aici o investigaţie în curs care poate să interzică participarea sa la alegerile prezidenţiale de anul acesta.

Şansele sunt ca tancul german să fie trimis pentru a conduce atacul spre Cotroceni. Asta atâta timp cât participarea sa la alegeri este eligibilă din punct de vedere legal. Deşi are unele lipsuri în materie de comunicare, talent oratoric şi expertiză în domeniu, se bucură în mod incontestabil de simpatia maselor şi de imaginea mitică formată în jurul său de către predecesorul acestuia, Crin Antonescu. În adaos faptul că PDL a preluat infrastructura noului PNL dodoloţ îi obligă să acorde candidatura la prezidenţiale PNL-ului.

Dar dacă Iohannis va fi găsit incompatibil şi nu i se va permite să candideze la prezidenţiale atunci cele mai multe şanse se îndreaptă spre Cătălin Predoiu. Candidatul alternativă al dreptei unite a început să-şi construiască o imagine tot mai pozitivă printre români. De la apariţii televizate, la un blog personal, dăm de această persoană peste tot. Dacă Iohannis reprezintă imaginea unui nou Carol I, a neamţului onest şi muncitor, disciplinat şi ordonat, atunci Cătălin Predoiu reprezintă imaginea luptătorului pentru justiţie, pentru legătura clară şi incontestabilă cu lumea euroatlantică. Un om care a lucrat în justiţie, care are experienţă şi în politica externă şi care, destul de interesant, s-a plimbat prin America zilele astea.

Alte posibilităţi sunt Crin Antonescu şi Mihai-Răzvan Ungureanu. Un scenariu de tip ”dragă Stolo” se poate derula la PNL cu o posibilă întoarcere a lui Crin Antonescu dacă Iohannis nu va putea candida. Şansele sunt mai mici să-l vedem pe Antonescu drept candidatul dreptei, deşi are carisma şi spiritul oratoric necesar, dar nu sunt inexistente şi ar trebui să fim pregătiţi şi pentru o astfel de posibilitate.

Mihai-Răzvan Ungureanu este proaspăt membru în conducerea PDL. Partidul domniei sale a fuzionat cu PDL pentru a se alătura dreptei unite pentru această ”cruciadă anti-comunistă” derulată astăzi împotriva PSD-ului. Nu cred că PDL va renunţa la Cătălin Predoiu în favoarea lui MRU. Nu le stă în fire să renunţe la ceea ce au determinat deja, dar rămâne o posibilitate ca MRU să iasă în faţă şi să se prezinte ca opţiunea PDL la prezidenţiale. Dintre toţi oamenii dreptei unite el are cea mai mare expertiză pentru funcţia de preşedinte şi se bucură de o simpatie publică similară cu a lui Klaus Iohannis. Tancul german ar putea fi înlocuit cu uşurinţă de diplomatul român, fost şef al SIE, fost membru PNL, fost premier sub mandatul preşedintelui Băsescu şi actual membru PDL.

Acum opţiunile variază. Posibilităţi există. Dar principalele şanse aparţin celor doi mari. Tancul german, Klaus Iohannis, şi justiţiarul euroatlantic, Cătălin Predoiu. Unul garant al bunelor relaţii cu Germania, iar altul cu SUA. Crin Antonescu probabil va juca rolul de ”bombardier” împotriva lui Victor Ponta, pregătind drumul lui Iohannis sau al lui Predoiu, asta dacă se va întoarce din vacanţa de supărare. Mihai-Răzvan Ungureanu până acum a luptat pe frontul din spate, cel cu PMP şi cu Traian Băsescu, ajutând la o mică separare a imaginii dreptei unite de aceştia. Rămâne de văzut ce rol va avea mai departe.

2. Religia şi etnia ca arme electorale

Cu ocazia lansării candidaturii sale Victor Ponta a făcut un lucru la care se aşteptau majoritatea analiştilor politici. S-a legat de problema religioasă şi etnică. Nu a făcut-o într-un mod grobian, ci într-unul puţin mai ascuns. Nu a spus că Iohannis are o vină nefiind ortodox sau etnic român, dar a spus că nu va accepta să fie atacat în ţara lui pentru că este ortodox, legându-se totodată de mândria naţională, invocând chiar numele artistului Tudor Gheorghe, fiu de legionar şi om de dreapta.

Acum, este evident că a spus ce a spus doar din motive electorale. Nimeni nu s-a legat de Ponta pentru religia sa, pentru etnia sa sau mai ştiu eu ce. A spus lucrul ăsta doar să atragă simpatia celor pentru care cultul şi etnia candidatului joacă un rol important şi să lovească indirect la Iohannis. O mişcare de şah am putea spune. O mişcare de şah într-o ţară în care religia joacă încă un rol important din punct de vedere sociologic, iar spiritul naţionalist este încă viu în subconştientul majorităţii românilor.

Cum va răspunde dreapta unită la această mişcare de şah ? Până la urmă şahul nu este şi matul. Probabil prin referinţă la Carol I şi la modernitate. Până la urmă un neamţ a modernizat România. Un german catolic, iar Klaus Iohannis nu este departe de acest profil având în vedere trecutul său ca primar al Sibiului şi felul în care a reuşit să transforme Sibiul într-o capitală culturală a Europei.

Tot privitor la modernitate dreapta unită poate face referire la faptul că trăim în sec. XXI. Că trăim într-un stat secular, iar cultul candidatului ar trebui să fie irelevant. Dreapta poate atacă un astfel de discurs ca retrograd, ca blocat în evul mediu, în epoca feudală, uşor de conectat cu acuzele de feudalism aduse PSD-ului prin celebra imagine a baronilor locali.

Indiferent de asta religia şi etnia încă joacă un rol important în politica românească şi vor juca un rol şi în alegerea electoratului la prezidenţiale. Reprezintă două unelte care pot lovi în imaginea frumoasă a lui Klaus Iohannis şi probabil de aceste vârfuri de săgeată se apără dreapta unită prin numele de ”Alianţa Creştin-Liberală”. O denumire care, apropo, nu vine în contradicţie cu doctrina liberală de dreapta. Liberalismul de dreapta a fost întotdeauna unul conservator, asemănător cu creştin-democraţia. Dar despre asta altădată.

3. Între dreapta unită, dreapta lui Băsescu şi dreapta nouă

Pe lângă noua alianţă electorală de centru-dreapta mai avem şi alte partide de dreapta care vin cu alţi candidaţi la prezidenţiale. Partidul Mişcarea Populară vine cu diplomatul Cristian Diaconescu şi cu moştenirea lui Traian Băsescu. Alte partide de dreapta nu şi-au anunţa încă posibilul candidat, dar Monica Macovei şi-a manifestat dorinţa de a candida, iar Mihail Neamţu şi-a exprimat dorinţa de a o susţine cu partidul domniei sale, Noua Republică, o susţinere pe care o pot acorda şi alte partide de dreapta.

Practic pentru turul unu dreapta nu este chiar aşa de unită. Poate segmentul liberal de dreapta, dar popularii şi conservatorii (Noua Republică) se separă de o astfel de construcţie. Primii venind cu un om experimentat, a cărui trecut diplomatic se mulează bine pe profilul de preşedinte, dar care are şi un trecut de stânga în spate. Un trecut acoperit de umbra lui Traian Băsescu. Aceeaşi umbră care aduce principalul electorat al PMP, dornic să vadă continuitatea acestui spirit.

Conservatorii de la Noua Republică s-ar putea să vină cu Monica Macovei. Un candidat interesant, un candidat care se bucură de prietenia americanilor şi a lumii europene. Un candidat care provine dintr-un mediu al justiţiei şi care, interesant, este femeie. Dacă Monica Macovei ar candida la prezidenţiale am avea ceva nou în persoana sa şi probabil ar reuşi să strângă ceva voturi cu susţinerea Noii Republici, dar nu ştiu ce şanse ar avea să câştige cu adevărat.

De fapt nu ştiu care sunt şansele acestor două partide mai mici de dreapta. Fără să jignesc unul din partide pot să spun că principala bătălie pentru prezidenţiale se dă între Alianţa Creştin-Liberală şi Uniunea Social-Democrată. Candidaţii acestor două formaţiuni sunt cei cu cele mai mari şanse să ajungă în turul doi. Dreapta lui Traian Băsescu sau dreapta conservatoare a lui Mihail Neamţu se bat mai mult pentru un loc în spatele unuia din cei doi candidaţi ai principalelor formaţiuni de dreapta. Un loc în turul doi.

Turul II şi ce urmează

Luându-ne orientativ după sondaje putem vedea cu uşurinţă că balanţa înclină pentru ACL şi USD. Pentru Klaus Iohannis şi Cătălin Predoiu, respectiv Victor Ponta. Acestea sunt forţele cu cea mai mare şansă de a intra în turul II, iar de acolo victoria finală depinde de mai mulţi factori. Pe de o parte sprijinul partidelor mai mici, pe de altă parte persoanele care vor veni la vot în turul II.

În turul I dreapta va fi divizată. Mai apare şi Călin Popescu Tăriceanu cu rolul de a diviza voturile liberale. Astfel că probabil vom vedea un Victor cu cel mai mare scor în turul I, sau un Victor Ponta la un scor strâns cu candidatul ACL. Situaţia se schimbă în turul II când şansele sunt să vedem formaţiunile de dreapta înşirate în spatele candidatului ACL împotriva lui Victor Ponta, iar electoratul să primească un spor de la cetăţenii care vor ieşi (probabil) să voteze împotriva PSD-ului şi împotriva lui Victor Ponta.

Stânga va miza pe lupta cu Traian Băsescu (pe care prin media l-au transformat într-un bau-bau politic) şi pe religia şi etnia candidaţilor. Dreapta unită va miza pe lupta cu Victor Ponta (prezentat drept cel mai incompetent prim-ministru şi un dezastru ca preşedinte), pe lupta cu baronii locali, pe independenţa justiţiei şi relaţia cu americanii, respectiv Uniunea Europeană. PMP va miza pe continuarea moştenirii Băsescu, iar Monica Macovei (dacă va candida) pe independenţa justiţiei şi încrederea americanilor.

Rămâne de văzut cine va câştiga. Momentan jocul puterii este unul complicat în care propaganda joacă un rol extrem de important, conferind astfel putere trusturilor de presă. Aşa găsim Antena 3 de partea USD, Realitatea TV de partea ACL, B1 de partea PMP, etc. Rămâne să aşteptăm alegerile şi să vedem ce va fi. Tot ce se poate spune este că în actualul context geopolitic şi geostrategic rezultatul va fi determinant pentru soarta România. De aceea avem nevoie de un preşedinte competent şi patriot, capabil să pună interesul naţional pe primul loc, de încredere pentru aliaţii României şi pregătit să facă sacrificii de imagine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s