Binele și răul

În filosofie binele și răul reprezintă adesea un subiect destul de controversat. Celor doi termeni le sunt atribuie definiții diferite. De la concepte care consideră binele și răul drept lucruri reale și naturale, până la ideile relativiste care contesta existența binelui și răului, toți gânditorii și-au dat cu opinia pe acest subiect și toți au ales să folosească o gamă largă de argumente.

Până la urmă putem defini binele și răul sau sunt doar două concepte absolut relative, o simplă construcție socială ? Există o definiție generală valabilă ?

 Cu certitudine avem noțiuni despre bine și despre rău care sunt cât se poate de relative, simple consecințe ale unor norme sociale acceptate. Astfel de noțiuni nu sunt valabile decât pentru o anumită perioadă sau pentru o anumită cultură, putând fi privite cu alți ochi în altă cultură.

De exemplu avem cultura samuraiului în Japonia feudală, privită bine, ca orice tradiție, pe acele meleaguri, și cultura creștină a milei, privită bine pe meleagurile europene. Pentru fiecare popor în parte acestea reprezintă lucruri bune și morale. Dar samuraiul japonez va privi mila creștină drept o slăbiciune și o insultă, un rău pentru societatea sa, iar creștinul va privi lipsa de respect pentru viața omenească a samuraiului drept un rău inuman, inadmisibil în spațiul creștin-european.

Astfel avem două noțiuni diferite și deja opuse despre ce e bine și ce e rău. Vorbim aici de noțiuni relative care sunt factorul unei dezvoltări culturale, istorice. A unor valori imprimate în timp asupra unui popor în evoluție, imprimate atât de gânditori, cât și de contextul în care a evoluat. Dar aceasta nu este singura formă de moralitate, singurul bine și singurul rău.

Există și un concept despre bine și rău general valabil. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Cred că binele poate fi întotdeauna definit ca și acel lucru care ne face fericiți, care nu ne rănește și nu-i rănește nici pe cei din jur. Acel lucru prin care putem evolua pe plan personal fără să afectăm în mod negativ lumea din jurul nostru. Pe când răul poate fi definit ca opusul, acel lucru care ne face să ne simțim triști, să eșuăm în viața.

Frica în sine poate fi cea mai scurtă definiție pentru rău. Asta fiindcă ea produce tristețea și eșecul. Este principala piedică în calea evoluției noastre personale spre fericire. Mai mult de atât, teama a produs de multe ori minți bolnave. De la criminali la dictatori mulți au ajuns să facă lucruri oribile datorită unor temeri mai mult psihologice decât reale. Nu întotdeauna, dar de multe ori.

Astfel teama poate fi folosită pentru a defini un rău general valabil, cu succesul și împlinirea ca definiții pentru un bine general valabil. De acolo intervin aspecte de ordin cultural, religios, filosofic, etc. Aspecte care deși pot fi considerate drept relative reprezintă o parte importantă din viața noastră, la fel de importantă ca și contractul social între om și stat pentru respectarea unor legi menite să ne facă viața mai bună, mai sigură, la prețul unei părți din libertatea naturală a omului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s