Să vorbim despre Băsescu…

 Traian Băsescu este probabil cel mai controversat președinte al României post-decembriste. Mai are puțin și-și termină mandatul. Cu nenorocul de a primi două mandate în timp de criză, economică și politică, acesta rămâne hulit și criticat cu fanatism religios pe de o parte, slăvit și lăudat cu zel pe de alta și privit în mod obiectiv de foarte puțină lume. E și greu la ce imagine și-a făcut.

Acum când mandatul său este pe sfârșite mă gândeam să scriu puțin despre Băsescu. Despre ce a făcut bun, ce a făcut rău. Despre ce a reprezentat mandatul lui Traian Băsescu în viața politică a României și ce va reprezenta acesta în istoriografia viitoare.

Privitor la ce a făcut bun și ce a făcut rău cred că trebuie să trecem peste propaganda televizată. Băsescu este președintele României, are puterea lui, dar este un om. Nu un diavol demn de blamat pentru toate relele țării așa cum o fac adversarii săi politici și mediatici. A făcut bune la fel cum a făcut și rele, unele dintre ele chiar necesare la început pentru a învinge un sistem ticăloșit.

Băsescu s-a caracterizat ca omul care a învins sistemul, spre deosebire de un Constantinescu învins de sistem și un Iliescu apărător al sistemului. Prin sistem nu mă refer la organismele democratice și moderne ale statului român cât mai degrabă la acele moșteniri comuniste rămase în picioare după revoluție. La micile grupuri de interese care au destrămat cu ușurință mandatul președintelui Constantinescu și care au fost lovite dur de un Traian Băsescu din motive interpretabile.

În orice caz pentru a învinge acest sistem Băsescu a trebuit să treacă de limitele legale. Un lucru de necontestat este că a fost și este un președinte jucător. Ceva care trece, oarecum, de niște limite constituționale pentru un președinte arbitru. Rolul său de președinte jucător i-a format imaginea puterii totale, iar orice se întâmpla rău în țară a fost aruncat asupra sa nu de oameni obiectivi, ci de forțele mediatice subordonate adversarilor săi.

S-a implicat în viața politică mai mult decât îi erau limitele. În jocurile partidelor mai exact. Adevărat. A trecut peste limitele Constituției, adevărat. Dar nu e singurul. Nimeni nu-l blamează pe Iliescu, pe părintele neo-comunismului în România. Doar că spre deosebire de Iliescu actualul președinte are și alte realizări pentru care să fie ținut minte.

Un exemplu este independența justiției. Care astăzi funcționează cu mult peste nivelul justiției lui Iliescu sau Năstase, subordonate partidului și incapabilă să acționeze împotriva sa. Un altul este întărirea relațiilor cu occidentul ca și a celor cu Republica Moldova, Băsescu fiind singurul președinte care a reușit să facă această apropiere dorită de marea parte a românilor. Recentul succes românesc la summit-ul NATO i se datorează și lui la fel de mult ca întregii echipe a României.

Mandatul lui Traian Băsescu a reprezentat și reprezintă un mandat al crizelor. Politice și economice. Dar în timpul acestor crize s-au realizat o mulțime de lucruri lăudabile sub mandatul aceluiași președinte, la fel cum s-au realizat excese în sensul de ignorare a limitelor constituționale. Probabil și pentru că de asta a fost votat de mulțimi. Mulțimile, în special românești, dorind un voievod, nu un arbitru.

În istorie mandatul lui Băsescu o să fie amintit dincolo de propaganda politică. Așa cum a fost. Crize, încălcări ale valorilor constituționale, relații cu diferite persoane controversate, apariții marinărești, dar și o întărire a poziției României în NATO, înfrângerea vechiului sistem neo-comunist, intrarea țării pe un traseu clar european și reluarea relațiilor frățești cu Republica Moldova.

Aceasta este imaginea reală, nu cea a unui bau-bau sau a unui salvator. Traian Băsescu a fost și este un politician profesionist, după modelul principelui lui Machiavelli, și așa va rămâne în istorie, cu bunele și relele sale. Iar alte discuții despre el tind să fie mai degrabă efecte ale unei propagande deșănțate și deja religioase împotriva sau în favoarea acestuia. Cu asta am scris și eu, odată-n viață, un articol despre Traian Băsescu, iar de aici consider subiectul încheiat, la fel cum este și mandatul.

P.S. Poate scăpam de asemenea probleme și dispute dacă România ar fi fost o monarhie constituțională. Cu siguranță personalitatea monarhului era suficientă pentru a menține echilibrul politic în viața publică și era dincolo de atacurile mediatice. Acum asta e.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s