Predarea religiei în școli

Monica Macovei a aruncat o ”bombă” în public. Nu este de acord cu predarea religiei în școli. În schimb ar prefera ca elevii să învețe istoria religiilor. Aceasta din urmă fiind mai adecvată într-un stat laic decât educația religioasă propriu-zisă. Ea trebuind să se facă în lăcașurile de cult sau în familie

Afirmația Monicăi Macovei a fost însoțită de o serie de dezbateri în spațiul mediatic și online. Apărătorii secularismului s-au înfruntat live cu cruciații predării religiei în școli. Subiectul a devenit din nou unul la ordinea zilei. Aproape la fel de popular ca subiectul lansat de Traian Băsescu.

Ar trebui să se predea religia în școli ? Obligatorie sau opțională ? Sau ar trebui înlocuită cu istoria religiilor ? O întrebare interesantă. Cu siguranță putem învăța multe din modelul european. Dar înainte de toate să ne aducem aminte că România este un stat laic la fel de mult cum majoritatea românilor este formată din creștini ortodocși, mai mult sau mai puțin practicanți.

Orice inițiativă legată de predarea religiei în școli trebuie să țină cont de aceste două aspecte. Politicienii la rândul lor vor ține cont de aceste realități sociologice. Pentru că ei conștientizează că fără o mulțime fericită nu vor reuși niciodată să dobândească puterea în stat.

Acum pentru găsirea soluției. Personal cred că înlocuirea orelor de religie cu cea de istoria religiilor ar fi o inițiativă interesantă. Mult mai adecvată pentru sporirea culturii generale a elevilor. Deși nu știu cât de utilă. Școala românească este plină de materii inutile, puse aiurea.

O soluție echilibrată ar fi păstrarea orelor de religie în funcție de cult ca și materii opționale. Nu opționale cum au fost până acum, că trebuie să faci cerere ca să nu mai studiezi religia, ci opționale în sensul că elevul trebuie să facă o cerere pentru a studia religia de care aparține.

În fiecare instituție de învățământ să fie clase speciale, după modelul grupurilor de elevi, în care să se învețe religia după ore. Cu profesori de religie, pastori sau preoți. E mai puțin relevant. Elevul să semneze o cerere prin care atestă dorința de a participa la acest oră în plus, iar ora de religie obligatorie să fie înlocuită cu o oră de istoria religiilor.

Astfel cei care doresc să studieze învățăturile propriei religii o pot face după ore, într-un mediu care împarte această dorință. Într-un mediu în care se pot purta discuții pe teme religioase fără o urmă de discriminare anti-religioasă. La fel cum persoanele fără o religie anume n-ar mai fi discriminate la orele de religie.

În schimb elevii ar studia obligatoriu istoria religiilor sau, de ce nu, educație civică sau politică. La prima ar dobândi o cultură generală despre religie. O cultură care i-ar ajuta să înțeleagă religia dintr-o perspectivă mai amplă și mai utilă. La a doua opțiune elevii și-ar putea dezvolta gândirea critică și analitică, sau ar putea înțelege mai bine valorile lumii contemporane.

Cu religia ca materie opțională în școală nimeni nu se poate plânge că nu i se dă șansa să învețe despre propria religie. La fel cum nimeni nu se poate plânge că este obligat, nu neapărat prin lege cât prin circumstanțe, să învețe o religie în care nu crede. Situația ar fi mult mai echilibrată.

România este un stat laic cu o majoritate religioasă. Uneori mai mult superstițioasă. Aceste două perspective trebuiesc împăcate când vine vorba de educație. Pentru că sistemul educațional nu este neutru. Nu există așa ceva. El trebuie să reflecte viziunea statului, cât și dorința majorității. Un stat laic de la Cuza încoace, un stat laic cu o majoritate creștină, dar și cu cetățeni atei sau agnostici.

Problema predării religiei în școli nu este în sine una dificilă. Nu este una din marile probleme ale educației românești. Ci mai degrabă o problemă superficială. Cu puțină inițiativă ea ar fi rezolvată. Cred că învățământul românesc are probleme mult mai grave care trebuie rezolvate, iar acestora nu li se dă atenția cuvenită.

Predarea religiei ca problemă în educație este nimic în comparație cu faptul că educația românească eșuează lamentabil în fiecare an. Nu avem un sistem vocațional, un sistem în care elevul să fie liber cu adevărat sau în care să studieze lucruri utile pentru dezvoltare sa personală.

Nu avem un sistem care să promoveze gândirea, procesarea informației, ci unul care promovează memorarea. Nu avem manuale, nu avem investiții. Profesorii nu sunt motivați de un salariu adecvat. Elevii săraci nu primesc ajutorul social necesar.

Românii ar învăța mai bine cum să gândească analitic, critic. Cum să proceseze informația. Ar face mai bine cursuri de psihologie aplicată sau ar învăța despre economia de piață, cum funcționează, cum să fii întreprinzător într-o piață competitivă.

Sistemul ar trebui să dezvolte creativitatea, nu mecanizarea. Din păcate educația pre-universitară suferă de boala tuturor popoarelor latine. Face exact contrariul. Cum evidenția și Gustave le Bon. De asta latinitatea e în declin, în timp ce lumea anglo-saxonă prosperă în toate câmpurile. 

Învățământul românesc are probleme mult mai grave decât predarea religiei în școli. Aștept să o aud pe doamna Monica Macovei, pentru care am tot respectul, vorbind și despre aceste lucruri. Aștept să văd un SINGUR candidat la prezidențiale dornic să promoveze o amplă reformă în educație. Nu subiecte aproape irelevante.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s