Roșia Montană, gazele de șist și interesul național

În România ultimilor ani este la modă discursul anti-sistem. Un discurs care s-a împletit tot mai mult cu cel naționalist, populist și, nu-n cele din urmă, ecologist. Cel din urmă fiind și cel mai popular. Un discurs care prinde, uneori pe bună dreptate, la foarte mulți oameni. Dar prea puțini înțeleg să nu se lase angrenați într-un fanatism verde și să privească lucrurile dintr-o sferă holistică. 

Acesta este și cazul exploatării resurselor naturale care se află ascunse în subsolurile țării noastre. Cazul exploatării aurului de la Roșia Montană și cel al exploatării gazelor de șist. Ambele foarte populare în mediile ecologiste și anti-sistem, dar nici unul privit dintr-o perspectivă holistică, ci una extrem de limitată. Pur ecologistă sau pur naționalistă, pe extrema cealaltă pur mercantilistă. 
Viziuni total greșire, în opinia mea. Pentru că exploatarea resurselor naturale ale României reprezintă atât o chestiune de siguranță a mediului, dar și una de interes național. Iar aceste proiecte de exploatarea ar trebui abordate din toate perspectivele existente, nu doar dintr-una sau alta. Una la modă, alta mai puțin la modă, dar mai profitabilă din punct de vedere financiar. 
Este destul de clar că interesul statului român este acela de a obține independență energetică. Față de Rusia, față de orice altă putere. Independența energetică joacă un rol extrem de important în securitatea noastră și în felul în care ne raportăm la marile puteri. La fel dorim și prosperitate economică. Prima dorință depinde de gazele de șist, iar a doua este legată și de Roșia Montană.
Ecologiștii și fanaticii anti-sistem ignoră aceste interese. În mare parte nici nu le pasă. Ei nu sunt capabili să privească dintr-o perspectivă a geopoliticii, a intereselor strategice, dar sunt capabili să se plângă dacă nu primesc gaze pentru încălzire, sau dacă România este în criză economică și nu are resursele necesare pentru a dezvolta infrastructura sau a plăti salariile altora. 
O abordare pur ecologistă este greșită. În ambele cazuri. Dar ignorarea protecției mediului nu este preferabilă. Statul român are obligația de a se ocupa de siguranța tuturor cetățenilor și a mediului în care aceștia trăiesc. A distruge mediul înconjurător aduce un risc la adresa oamenilor. Avem aici o situație care trebuie abordată și explicată din ambele perspective. A mediului și a intereselor naționale.
Rezolvarea problemelor privitoare la exploatarea resurselor din subsolul României este condiționată de dialog și de o abordare holistică. O abordare care să includă toate perspectivele asupra celor două proiecte și care să le explice cetățenilor toate aceste perspective, riscurile și avantajele. Totodată trebuie să ținem cont că între exploatarea gazelor de șist și aurul de la Roșia Montană e o diferență.
O diferență care se reflectă inclusiv dincolo de latura ecologică. În cea a interesului național. Dacă exploatarea gazelor de șist servește interesului național de a dobândi independență energetică (motiv pentru care Rusia sprijină grupările și manifestările împotriva exploatării) cu riscuri minime de mediu, nu același lucru se poate spune despre cazul Roșie Montană.
Exploatarea aurului de la Roșia Montană nu servește, în proiectul actual, nici interesului național și nici mediului înconjurător, pentru care prezintă riscuri maxime. Prea puțin din aurul exploatat ar ajunge în mâinile statului român și prea mult în mâinile unei corporații canadiene. Ori în acest context statul nu are nimic de câștigat pe termen lung, iar pe termen scurt nu prea contează.
Părerea mea personală este că atât exploatarea aurului de la Roșia Montană cât și a gazelor de șist sunt și teme de ecologie, dar și de interes național. Exploatarea aurului n-ar trebui să se facă. Nu sub forma proiectului actual. Ar trebui să se facă dacă am avea condiții sigure pentru mediu și dacă aurul ar ajunge în cea mai mare parte la statul român. 
Exploatarea gazelor de șist, atât cât m-am documentat, prezintă riscuri minime pentru mediu comparativ cu proiectul Roșia Montană. În schimb avantajele aduse intereselor noastre sunt mult mai mari. Exploatarea acestora contribuie la independența energetică a României. Cei care combat un astfel de proiect contribuie, direct sau indirect, la planurile Rusiei.
Rusia nu dorește o României sau o Europă independentă energetic de gazele sale. Proiectele precum exploatarea gazelor de șist din România reprezintă o mișcare care ar scoate dintr-un wanna-be șah rusesc această țară. Tema este în primul rând una de interes strategic, de securitate și independență și mult mai puțin una de mediu. Lucru ignorat de fanaticii ecologiști și anti-sistem.
În acest sens vă aduc aminte că principalele organe de presă care se opun exploatării gazelor de șist sunt, nu întâmplător, cele de sorginte rusească. Vocea Rusiei, Russia Today și site-urile anexe care servesc, conștient sau nu, aceleași interese. Independența energetică a României este atacată prin armele războiului psihologic. 
Statul trebuie să explice aceste lucruri populației. Trebuie să organizeze discuții cu societatea civilă și să abordeze ambele cazuri din ambele perspective. Resursele din subsolul României trebuie explorate și trebuie exploatate. Dar în avantajul statului și al populației, o populație căreia trebuie să i se explice clar avantajele și dezavantajele fiecărui tip de exploatare în parte. 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s