Miturile unei națiuni

Românii se trag din uniunea a două mari popoare glorioase, dacii și romanii. Sau ei se trag doar din daci, cei mai viteji dintre traci. Francezii sunt urmașii galilor și ai romanilor, iar vitejia războinică a celor două popoare se reflectă în faptele lor. Britanicii poartă în sânge curajul unor războinici neînfricați care au oprit invazia romană, dar totodată au o moștenire romană și-l au pe regele Arthur. Cam la fel cum noi îi avem pe Gelu, Glad și Menumorut. Dar cât de reale sunt aceste lucruri și care este baza lor ?

Dincolo de discuțiile istorice sau lingvistice trebuie să privim asupra faptului că toți, toate națiunile, avem mituri. Aceste mituri servesc ca și fundament pentru nașterea unei națiuni. Asta au făcut în secolul luminilor și asta fac și astăzi, păstrând unitatea și spiritul popoarelor în care s-au născut. Miturile le găsim peste tot. În filme, în cărți, în manualele de istorie. Uneori tratate ca atare, alteori ca pe o realitate istorică în ciuda lipsei de argumente clare, doar datorită felului în care contribuie la coeziunea unui popor.

Asta înseamnă că ele sunt ceva negativ ? Că ar trebui eliminate din conștiința populară ? Deloc! În cercurile de istorici circulă astăzi un curent de cruciadă împotriva miturilor, indiferent de natura acestora. Nu doar în cercurile istoricilor, ci mai în orice domeniu. Acest lucru este cât se poate de pozitiv, pentru că adevărul trebuie să iasă mereu la suprafața. Dar să nu avem pretenția ca eliminarea miturilor să iasă din cadrul unui cerc restrâns de specialiști.

Gustave Le Bon afirma în cartea sa, ”Psihologia mulțimilor”, că masele sunt prin natura lor irațională. Indiferent de abilitățile intelectuale ale indivizilor ce le compun, masele vor fi întotdeauna însumarea mediocrității și a sentimentelor, sau a instinctelor, celor care le alcătuiesc. Nicidecum a inteligenței sau a rațiunii. Ele pot fi eroice, la fel cum pot fi criminale, dar în nici un caz raționale. Rațional putând fi doar un cerc elitist din afara maselor care urmărește să atingă ceva prin intermediul lor.

Astfel putem spune că masele funcționează pe bază de emoții și instincte primare. Pe cei mulți nu-i interesează rațiunea, nu-i interesează adevărul. Aceste lucruri sunt pentru indivizi dornici să le cerceteze. Cei mulți sunt călăuziți de sentimente. Frica, dragostea, speranța, pofta de putere și de bani, răzbunarea și ura sunt câteva sentimente la care răspund masele. Între timp ele nu răspund la un articol științific în care se pune problema originii noastre daco-romane sau a celei exclusiv dacice. Din contră, nu le interesează.

Mulțimile, baza unei națiuni, sunt mânate de mituri. Prin ele inclusiv națiunea este condusă și păstrată întreagă de mituri. Națiunea noastră, ca și oricare alta, este construită pe mituri și legende, pe aproximări istorice acolo unde istoria în sine nu ne poate oferi răspunsuri exact și absolute. Iar aceste mituri au condus și condus sufletul națiunii. La urma urmei tocmai aceste mituri alcătuiesc sufletul națiunii, iar distrugerea lor ar duce inevitabil la distrugerea acestui suflet.

Să ne întrebăm pentru o secundă: ce ne rămâne odată ce renunțăm la mituri ? Haos. Haosul istoriei noastre, a originii noastre. Pierdem orice răspuns și orice formă de stabilitate. Și pentru ce ? Pentru ca alții să vină și să construiască la rândul lor alte mituri. Miturile nu trebuie demontate, ci echilibrate cu adevărul (pe cât îl putem cunoaște) și rațiunea. Ele trebuie să existe pentru mentalul colectiv, la fel cum adevărul trebuie să existe pentru a fi cercetat de cei dornici să-l cunoască, capabili să treacă de mitologia națională.

Miturile unei națiuni reprezintă sufletul acesteia și principalul factor de stabilitate și unitate. În lipsa miturilor națiunile își pierd scopul și identitate. Se avântă într-un abis al haosului din care nu putem știi cum va ieși. Miturile și legendele oferă o identitate colectivă, o identitate care la rândul ei oferă un scop, ordine și stabilitate, asigurând unitatea și mobilizarea maselor în folosul comunității. Ca atare ele trebuie menținute. Nu ca o dogmă, ci ca o stare de fapt în echilibru cu studiul rațional al adevărului, deschise oricând unor noi întrebări și răspunsuri, dar niciodată distruse în totalitate.

Închei cu un exemplu concret. Ce știm despre originea noastră ? Știm că avem o limbă latină, că trăim pe un pământ al geto-dacilor și că majoritatea obiceiurilor noastre provin de la aceștia. Pe baza acestor adevăruri fundamentăm un mit (sau o legendă) a unei duble origini. Nu pe baza unor izvoare istorice aprofundate, ci pe baza unei povești dezvoltate de Școala Ardeleană. Alții caută să dărâme mitul în favoarea altui mit, la fel de lipsit de valoare istorică, al unei Dacii superioare tuturor neamurilor. Ce ne-am face fără acest mit ? Ne-am întreba concret: cine suntem și de unde venim. Doar pentru a face alte mituri după o plimbare prin abis.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s