Analiști și operativi – mitul unui conflict

În literatura de intelligence se vorbește destul de des despre un conflict între analiști și operativi. Mulți susțin că perioada operativilor a trecut, iar analiștii au ajuns să joace rolul cel mai important în intelligence-ul sec. XXI. Alții susțin contrariul. Mai conservatori în gândire aceștia susțin că rolul operativilor rămâne cel de bază în intelligence, că obținerea de informații din surse umane este mai importantă decât cea din surse deschise.

Consider că puțină dreptate se află de partea fiecărui grup. Tocmai acest lucru face ca ambele grupuri să greșească în raționamentul lor. Pentru că da, analiștii joacă astăzi un rol mult mai important decât în perioada Războiului Rece, activitatea lor este cea care se află în prim-plan. Totodată și operativii au rămas importanți, existând acele momente în care sursele deschise pur și simplu nu sunt suficiente pentru activitatea unui analist.

Sursele deschise și revoluția informațiilor

Revoluția informației este un lucru specific secolului nostru. Internetul și diferitele mijloace ale mass-media au făcut posibil accesul la o cantitate mult mai mare și mai liberă de informație. Putem spune, pe bună dreptate, că în secolul XXI aproape toate informațiile de care un analist are nevoie se găsesc în surse deschise. De la presă la social media găsim o vastă cantitate de informații din care putem determina un șir de eveniment viitoare, un anumite pattern la nivel geopolitic, acțiunile unor oameni.

Pentru analiza de informații acest lucru oferă un câmp mult mai mare de lucru. Aceștia nu mai depind așa de mult de obținerea informației secrete de surse umane (HUMINT), cât mai degrabă de identificarea informațiilor importante din sursele deschise (OSINT) și separarea minciunii de adevăr, găsirea unui pattern care să prezică un anumit șir de eveniment sau un eveniment specific.

Mai mult sau mai puțin OSINT și în special social media au ajuns să reprezinte sfera principala de obținere a informațiilor în secolul XXI. Iar din aceste informații se obține cunoașterea propriu-zisă care este mai apoi diseminată consumatorilor de intelligence. O informație care circulă în presă poate să ofere răspunsul cu privire la o anumită atitudine a unui stat, a unei organizații sau a unui individ. Atitudine care poate determina o acțiune viitoare sau un șir de evenimente.

De exemplu fondatorul Stratfor, dl. George Friedmann a prevăzut din timp izbucnirea unui conflict în Ucraina sau în spațiul de est al Europei în general. Nu a fost o revelație mistică, ci rezultatul firesc al unui amplu proces de analiză a informației. Pe baza unor acțiuni sau gesturi politice, a stărilor de la sine evidente și mediatizate, s-a putut observa nucleul unui viitor conflict. Lucruri precum expansiunea către est a NATO, natura și istoria conflictuală a balcanilor, au permis asta.

Lebăda neagră și rolul operativilor

În ciuda acestui fact nu putem spune că analiza informațiilor este singura forță de care un serviciu de intelligence mai are nevoie în acest secol. Deși aceasta joacă acum un rol de bază, specific unei lumi în care tot mai multă informație se găsește în surse deschise, asta nu scoate din joc acele acțiuni imprevizibile precum lebedele negre. Acțiuni și evenimente care nu pot fi anticipate prin nici o informație din sursele deschise, fiindcă ele apar din senin.

Atentatele teroriste de la 9/11 sunt un exemplu în acest sens. Nimeni nu s-a așteptat la un atac terorist atât de puternic și de vizibil tocmai pe teritoriul SUA. A fost un șoc pentru toată lumea și pentru comunitatea internațională de intelligence. Nici analiștii n-au putut anticipa așa ceva. Ei puteau anticipa o ostilitate mai mare în spațiul oriental datorită unor organizații precum al-Qaida, sau riscuri mai mari la adresa securității, dar nu și posibilitatea ca teroriștii să deturneze un avion și momentul atentatului.

De fapt chiar și în contextul existenței unor informații care să ne arate evoluția viitoare a unor conflicte sau rivalități politice/geopolitice, analiștii nu pot afla data și momentul exact al unei acțiuni. Pot afla doar că există o astfel de posibilitate, folosindu-se aici de instrumentele specifice muncii de analiză, cât și de propria creativitate, atât de necesare într-un domeniu care cere imaginație și o minte deschise față de o serie de posibilități infinite.

Aici găsim principala slăbiciune a domeniului de analiză și principala dovadă a faptului că, deși analiza joacă un rol mult mai important astăzi, ea nu poate căpăta atenția exclusiv în domeniul de intelligence. Sursele umane secrete sunt la fel de importante. La fel și SIGINT.

Munca operativilor este cât se poate de relevantă pentru a culege informații despre o acțiune pe care nici o analiză nu o poate anticipa, de tip lebăda neagră, fiindcă nu există indicatori în acest sens. Această muncă este relevantă și pentru a completa informației unui analist, pentru a afla în mod concret când acțiunea prevăzută de analist ca o posibilitate se poate întâmpla. Mai presus de toate, informațiile adunate de operativ și livrate pentru analiză sunt la fel de importante în anumite situații.

Concluzie: Mitul unui conflict și importanța echilibrului

Înțelegem deci că un conflict între analiști și operativi este doar un mit. Un rod al orgoliilor și în nici un caz al realității. Analistul și operativul depun o muncă în egală măsură necesare pentru sistemul de securitate al unui stat. Ambele sfere de activitate sunt relevante și prin natura lor pot salva vieți sau pot determina o politică de succes a statului respectiv. Lucru care nu se poate întâmpla fără o colaborare strânsă între cele două sfere de lucru.

Sec. XXI este un secol al informației. Informația se găsește peste tot în sursele deschise și social-media, iar analiștii pot găsi o mare parte din lucrurile de care au nevoie în acest surse deschise. Dar mereu va exista nevoia de informații din surse umane, de înțelegerea unor actori importanți în sfera analizată, de acces la informații secrete și de cunoaștere a unor evenimente care pur și simplu nu au putut fi prevăzute prin instrumente analitice și pe baza informațiilor din surse deschise.

Orice conflict între analiști și operativi sau lipsa uneia dintre aceste aripi importante a activității de intelligence nu ar face decât să compromită sistemul de securitate a unui stat. Pe de altă parte înțelegerea reciprocității între cele două sfere oferă un avantaj. Așa cum statul poate fi privit ca un corp nefuncțional fără toate componentele sale, la fel și intelligence-ul, ochii și urechile statului, este inutil fără părțile sale componente și fără funcționarea perfectă, în armonie, a acestora.

Astăzi rolul analiștilor este mai important decât în perioada Războiului Rece. Este cel pe care operativii îl aveau odată. Dar nu deține un monopol și nu exclude activitatea operativă. O muncă încă extrem de necesară și de relevantă pentru interesele și siguranța cetățenilor. Ambele sfere de activitate sunt subordonate interesului național și au nevoie una de alta pentru a proteja statul, interesele sale, siguranța cetățenilor și a oferi decidenților informația necesară în acest sens.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s