Revoluție sau lovitură de stat ?

Pe 22 decembrie s-au împlinit 25 de ani de la căderea comunismului și a unui dictator care și-a înfometat poporul și a dus o țară spre ruină. Revoluția reprezintă un moment care a schimbat destinul istoric al României și ne-a deschis drumul spre occident, spre libertate. În ciuda acestui fapt revoluția din decembrie 89 rămâne unul din momentele controversate ale istoriei noastre moderne. Teoriile care s-au dezvoltat în jurul acesteia variază, de la teorii favorabile revoluției până la altele opuse.

Ce s-a întâmplat de fapt ? Această întrebare o auzim peste tot din cauza misterelor în care sunt învăluite multe dintre evenimente din timpul revoluției, la fel ca și cele care au premers sau au urmat acesteia. Pentru o parte din români revoluția a fost o lovitură de stat dată de către o clică de partid, pentru o alta a reprezentat o lovitură controlată din afară, de către serviciile secrete ale SUA sau ale Rusiei, iar pentru cei mai mulți ea a fost o revoluție autentică a poporului. Cred că toți au dreptate.

O imagine de fundal și un context politic internațional

Ca să înțelegem această perspectivă trebuie să aruncăm o privire asupra realităților de la vremea respectivă. România era un stat comunist care refuza să dispară. Vecinii acestui stat au dus, în cea mai mare parte, o politică ostilă față de România indiferent de ideologia reprezentativă. Economia României era la pământ, iar poporul era ținut în condiții aproape inumane cu mulțimi înfometate a căror libertate de exprimare era practic inexistentă. URSS devenea istorie, iar puterea conducătorului devenea șubredă.

Pe acest fundal avem o clică de partid care observă situația deloc favorabilă menținerii dictatorului la putere și state care au un interes comun în dispariția acestuia. Statele Unite ale Americii, dornice să elimine fiecare stat comunist din lume și în special din Europa, câștigând astfel nu doar un război ideologic, ci și un avantaj strategic. O Rusie dornică să-și mențină o parte dintr-o putere deja în decădere și o Ungarie revanșardă care urmărește insistent cucerirea unor vechi teritorii.

Nu este prea greu să ne imaginăm că toate aceste forțe aveau să încerce eliminarea, într-un fel sau altul, a unui dictator care oricum avea să pice. Citind memoriile unor ofițeri de informații din perioada respectivă, oameni precum dl. col. Filip Teodorescu sau Pavel Coruț, putem înțelege că viitorul cuplului Ceaușescu era oricum pe sfârșite, pentru cei rămași în joc continua doar cum îi va afecta această cădere, drept urmare toți au grăbit-o penru a prelua controlul la un moment dat.

România, ca de atâtea ori în istoria ei, s-a găsit la granița de ciocnire a marilor puteri. În acest joc au intervenit și interesele unor grupuri oligarhice care s-au format în jurul dictatorului și a ideologiei, plus frustrările unui popor ținut încătușat, care era dornic să guste din libertate, să respire același aer cu lumea occidentală, același vânt al schimbării care dărâma Zidul Berlinului și care prevestea un nou început pentru zona continentală a Europei, trecută prin focul a două războaie mondiale și un război rece.

Putem spune că toate aceste lucruri au contribuit la declanșarea, desfășurarea și deznodământul evenimentelor din decembrie 89. Mediul era unul propice pentru întreprinderea de acțiuni din partea serviciilor de informații străine în vederea dărâmării regimului comunist din România și înlocuirea acestuia, lucru care avea să ducă, inevitabil, la trecerea sau menținerea României de o parte sau alta a baricadei. La urma urmei nici CIA-ul și nici serviciile de informații rusești nu sunt străine de utilizarea nemulțumirii generale a mulțimilor pentru a dărâma guverne.

Jocuri străine

Evident, aici am abordat o privire abstractă asupra evenimentelor din decembrie 89. O privire care se bazează în primul rând pe condițiile existente atunci și pe o abordare logică a problemei. Există și cazuri mai concrete care pot susține această perspectivă. Unul din ele este prezent inclusiv în cartea col. Filip Teodorescu, ”Un risc asumat”, unde primin informații cu privire la numărul masiv de turiști ruși care au intrat în România în acele zile, cât și la legăturile spionajului maghiar cu evenimentele din Timișoara, mai bine zis ale pastorului Laszlo Tokeș cu serviciile de informații ale Ungariei.

Cel puțin aceste două lucruri menționate și argumentate de col. Teodorescu s-au dovedit a fi reale mai târziu. Știm foarte bine, din surse variate, că momentul revoluției a fost și unul de haos în ceea ce privește securitatea României, iar granițele erau practic deschis oricui. Despre turiștii ruși s-a vorbit foarte mult și asta, întâmplător, în perioada în care se vorbea și de teroriști. În Ucraina am văzut un scenariu similar care, din păcate, a avut succes.

Din acest punct de vedere noi ne putem considera norocoși. Interesele străine în România au fost mult mai complexe și au trecut de cele ale Rusiei. Sprijinul SUA a fost un factor esențial nu doar în declanșarea revoluției, prin influenț anterioare, ci mai ales în limitarea victimelor. Lucru față de care Rusia (URSS era deja istorie) nu avea prea mari probleme. Pe de altă parte știm că Ungaria a avut mereu interesele sale privitoare la zona Transilvaniei, iar orice moment de haos era prielnic pentru satisfacerea acestor interese.

La fel de bine știm că pastorul protestant Laszlo Tokeș a colaborat cu serviciul de informații maghiar și a jucat un rol esențial la declanșarea conflictelor de stradă de la Timișoara. Este relativ sigur să asumăn că obiectivul maghiarilor era să folosească haosul creat la revoluție pentru a pune mâna pe Transilvania, în aceeași măsură în care obiectivul SUA era să elimine influența și ideologia comunistă din zona europeană, câștigând astfel monopol, iar al Rusiei de a o păstra în ciuda căderii inevitabile a dictatorului.

Ce se întâmplă mai departe ? Toate aceste forțe statale caută să influenșeze și să declanșeze, într-un fel sau altul, o mulțime nemulțumită de situația existentă în România. Din acest punct de vedere avem o influență străină pentru revoluția din decembrie 89 și interese străine clare, dar avem și o revoluție a poporului, oameni care chiar au ieșit în stradă pentru a schimba ceva. Până la urmă orice mulțime revoluționară a fost influențată și manipulată de cineva, mulțimile nefiind raționale.

Oligarhia se trezește

Privitor la lovitura de stat, această teorie nu este mai puțin plauzibilă. Situația pe care o avem în momentul revoluției este una de oportunitate pentru o parte din membri partidului. Ion Iliescu în special, a căror legături cu Moscova au devenit o parte din imaginea lui, știa despre căderea inevitabilă a lui Ceaușescu și în momentul revoluției a cerut trupe sovietice în țară. Lucru care spune multe, lucru care spun multe.

Revenind la lovitura de stat, aceasta a fost acțiunea unor cadre de partid care s-au grăbit să fure revoluția și să-și asigure viitorul. Vechile cadre de partid au furat revoluția, MAPN și Securitatea se luptau cu interferențele străine, iar oamenii erau în stradă pentru libertate. Astfel s-a perpetuat ideologia comunistă sub o formă capitalistă, iar România a navigat nesigură prin deșertul politicii internaționale până când s-a văzut că o realiniere față de Rusia nu era o opțiune pozitivă pentru interesele nimănui, nici măcar a foștilor membri de partid.

În final cred că, așa cum spunea și jurnalistul Moise Guran, situația este puțin mai complexă. Nu putem încadra într-o simplă terminologie toate lucrurile care s-au întâmplat atunci. Pe de o parte avem o revoluție, oamenii chiar au ieșit în stradă pentru libertate și un trai mai bun, dar nimeni nu poate nega manipularea și influența străină în declanșare cât și pe parcursul revoluției. Același lucru fiind valabil și cu privire la lovitura de stat, felul în care cadrele de partid au furat revoluția.

O învățătură istorică

Trebuie să ne plecăm capetele în fața acelor tineri care s-au jertfit în decembrie 89 pentru libertate, dar asta nu trebuie să întunce o judecată rațională și obiectivă a evenimentelor istorice. Probabil la fel de mult ar trebui să ne plecăm capetele în fața ofițerilor de informații care au menținut securitatea României în cele mai grele condiții și au pierit în mijlocul unor jocuri odioase. Martiri și eroi ai revoluției s-au aflat de ambele tabere, iar acel far călăuzitor este încă umbrit și de alte evenimente.

Probabil mai fundamental de atât este să învățăm ceva din această lecție istorică. Să învățăm că mulțimile sunt ușor manipulate, că jocurile politice reale au loc mereu în spate. Nici Revoluția Franceză nu a fost mai diferită, cu așa multă vreme în urmă. Și să nu uităm cât de aproape a fost România de ruperea granițelor când Ungaria a încercat să profite de haosul intern. Lucru ce s-ar putea repeta oricând și față de care trebuie să fim vigilenți. Nici omuleții verzi nu pot fi uitați…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s