Argument pentru o Europă unită

Recent am citit o carte, Pierre Manent – Știința Politică autentică. Cartea reprezintă un dialog foarte interesant cu filosoful politic Pierre Manent, care a contribuit la renașterea (ca să zicem așa) liberalismului francez. Subiectele abordate variază și toate reprezintă teme de interes pentru ceea ce înseamnă filosofia politică, respectiv știința politică. Dar unul a ieșit în evidență pentru mine și anume tema unificării Europei.

O constantă a discursului lui Manent ține de o viziune eurorealistă. Fiind de acord cu o bună colaborare între statele naționale din Europa, Manent nu împarte aceeași opinie și cu privire la o posibilă federalizare, sau unificare a vechiului continent. Pentru Manent opțiunea nu pare să fie una dezirabilă și nici cu adevărat posibilă. El tratează totul ca pe rezultatul unui idealism frumos care pleacă din ”nihil” și se îndreaptă spre ”nihil”. 
Contextul general

În ciuda opinie lui Manent, cât și a argumentul invocate, personal nu reușesc să fiu de acord cu acesta. Nu în totalitate cel puțin. Are dreptate când spune că birocrația europeană este oarbă și nu funcționează în mod adecvat. Vorbim fie de grupuri mercantile, pe de o parte, fie de idealiști lipsiți de simț practic, pe de alta. Cer este că astfel de grupuri țin evoluția bătrânului continent pe loc și drept urmare reprezintă stagnarea Europei, lucru care a adus sfârșitul oricărui mare imperiu. 
Pe baza acestei situații date, cât și a crizei economice care a retras o mare parte din susținerea populară pentru construcția europeană, cea mai normală posibilitate constă în mergerea UE spre abis. Un alt proiect eșuat de unificare a Europei. Asta ne-ar îndemna să credem o primă privire la acest context general deloc favorabil. Și totuși situația nu e chiar neagră, la fel cum nu e chiar roz. Europa nu este pe moarte, nici nu este foarte sănătoasă, este doar bolnavă, iar drumul este încă unul deschis în multe direcții.
Sigur, este mult mai ușor să abordăm totul dintr-o perspectivă de tip ”Seldon”, așa cum făceau populațiile din ”Fundația” lui Asimov, care prevedea căderea Imperiului tocmai pe baza unor probleme actuale ale Uniunii Europene, un imperiu în sine. Dar situația este puțin mai complexă. Iar factorii care indică o posibilă decădere a Uniunii Europene sunt acompaniați de alții care păstrează poarta deschisă, asumând că se va acționa în această direcție, pentru salvarea acestui proiect.
Totodată există și argumente de natură filosofică sau ideologică împotriva acestei construcții. Nu doar de ordin pragmatic, analitic. Mulți se tem că Europa nu este în sine un proiect dezirabil, ci o nouă formă de imperialism menit a subjuga națiunile libere și nu prea ale bătrânului nostru continent. Dar la fel de mult există argumente și pe această latură, argumente care indică nu doar că unificarea Europei este posibilă, ci și dezirabilă. 
O perspectivă pragmatică

Ca și Bismarck sau Richelieu plec cu realpolitik-ul înainte. Cu alte cuvinte cu ce am la îndemână, ce este, nu ce s-ar putea să fie. Europa, cum am arătat mai sus, nu se găsește într-o situație foarte bună, din contră. Este un sistem birocratic plin de corupție sau de naivitate, două extreme nocive. Nu știe cu certitudine ce identitate are și uneori, pentru a-și construi una, blochează alte perspective. Blochează o viziune realistă asupra unor probleme de dragul idealului umanist, cum ar zice Manent. 
Dar totodată este un sistem necesar și un pas înainte într-un lung proces de evoluție. Națiunile europene nu au pornit pe acest drum doar pentru că erau atrase de culoarea albastră, ci din cauza unei necesități. Aceasta necesitate le ține unite și în momentul de față, când situația UE este în mod vizibil una nu prea favorabilă. Vorbim aici despre contextul procesului de globalizare, al cărui rezultat este diminuarea vizibilă a puterii și influenței națiunilor în particular, acestea fiind înlocuite, treptat, de mari federații.
Actorii globali de model federal, cum sunt SUA sau Rusia, sau cu o populație imensă, cum este China, au început să domine scena relațiilor internaționale. Între timp statele europene și-au pierdut din influență și pe cont propriu nu mai pot să facă față unor puteri masive. Ăsta este și motivul pentru care, momentan, suntem dependenți în materie de securitate de Statele Unite și tocmai această situație se încearcă a fi schimbată prin proiectul denumit Uniunea Europeană. 
Ca să avem o influență pe scena relațiilor internaționale, în materie de geopolitică, pentru a ne asigura o securitate colectivă serioasă, cât și șanse de prosperitate economică, Uniunea Europeană este un lucru necesar. Un pas fără de care statele europene devin doar puteri de mâna a doua, sau deloc, în jocul politic global. Lucru deloc favorabil fiindcă ne-ar pune permanent în situația de a alege un fel de protectori față de care să fim dependenți, nicidecum parteneri în adevăratul sens al cuvântului. 
Această necesitate în sine motivează forțele politice ale națiunilor europene să meargă înainte cu acest proiect, chiar au apărut atâtea perspective negative cu privire la finalizarea proiectului. Iar pentru această viziune pragmatic forțele politice pot lucra la o schimbare, la o adaptare, singurul lucru necesar este ca o forță să dea startul. Nimeni nu este dispus să lase proiectul european să pice. Cel puțin nu una dintre națiunile continentale serioase, care țin la influența lor în lume. 
Este greșit să credem că starea actuală a UE este una permanentă, sau criza economică. Sunt lucruri care se pot remedia sau nu. Iar din această perspectivă porțile rămân deschise. Europa poartă să meargă spre stagnare și decădere, sau spre progres și întărire. Un lucru care ține de interesul tuturor națiunilor europene într-o lume tot mai dominată de spiritul globalizării, de avantajele, dar și de riscurile, aduse de acest spirit încă haotic, nebulos. 
Un ideal al păcii
Pe de altă parte avem perspectiva idealistă. Aici, ca și la perspectiva pragmatică, găsim un conflict între viziunile pro și contra europene. Temeri cu privire la un viitor totalitar care nu este de dorit. Până la urmă Europa este un imperiu în construcție, iar experiența noastră cu imperiile a implicat mereu o autoritate supremă și o ideologie de stat. Plus o cantitate enormă de imperialism, desigur, de expansionism și militarism. 
Din acest punct de vedere cred că suntem prea blocați la experiențele trecutului. Și statele s-au bazat la început pe autorități destul de dure. Doar Revoluția Franceză a început prin sânge, deci formarea statului național francez este, la rândul ei, pătată cu sânge. Și totuși asta nu înseamnă că orice proiect național este condamnat să meargă spre dictatură, crime, totalitarism. Există mai multe posibilități, ca și-n cazul proiectului european în sine. Un alt fel de imperiu.
Uniunea Europeană își fundamentează existența pe o ”religie a umanității”, ca să-l citez pe Manent, lucru uneori bun, uneori rău. Ca ideal este pozitiv. Când se amestecă în probleme pragmatice ale politicii europene devine negativ, fiindcă ne orbește cu privire la realitatea exterioară a Europei. Ne ține închiși într-un turn de fildeș. Dar aici contează foarte mult echilibrul. Iar acest echilibru nu trebuie ignorat când ne raportăm la prezentul și viitorul UE, fiindcă viitorul depinde el. 
Națiunile europene nu au aderat la UE prin forța sabiei, ci din propria voință, ca răspuns adus unor necesități și amenințări exterioare, dar și datorită unui ideal comun. Idealul păcii. După două războaie mondiale s-a înțeles că echilibrul puterii nu este suficient pentru a menține pacea europeană. Că avem nevoie de legi și organisme superioare celor naționale pentru a impune o rânduială care să mențină această pace și care să arbitreze diferitele probleme între multitudinea de state naționale. 
Putem vedea astăzi că Europa este un continent scutit de conflicte militare propriu-zise. Lumea din jurul nostru trăiește sub zodia haosului. Europa nu. Uniunea Europeană s-a izolat într-o lume post-modernă de unde încearcă să-și rezolve toată problemele printr-o perspectivă cu mult diferită de cea modernă sau premodernă dominante în afara ei. Proiectul european este singurul lucru care a stat în calea conflictelor dintre națiunile europene și care ne-a permis să atingem acest ideal al păcii.

Încă un lucru. Am afirmat că Europa tinde să-și fundamenteze deciziile pe o religie a umanității. Nu putem să ignorăm posibilitatea ca, în contextul în care stagnarea Europei continuă, mulțimile să revină la vechile valori. Fie ele de natură ideologică sau religioasă. Dacă acest lucru este unul pozitiv sau negativ rămâne sub semnul întrebării. Dar este o variabilă care ar putea ajuta Europa sau, din contră, ar putea duce la o descindere în și mai mult haos. 

Încheiere: să ne alegem drumul
Europa se află la o intersecție cu multe posibilități. Momentan situația este una negativă, cum evidenția și George Friedman într-n interviu dat în România. Europa nu pare să-și găsească stabilitatea, iar criza economică nu-i este foarte favorabilă în raport cu mulțimile de votanți. Există factori care indică o posibilă stagnare și decădere a Europei. Dar în egală măsură există o necesitate și un ideal care mențin acest proiect în funcțiune, iar criza de securitate pare să fie un argument pentru întărirea construcției europene. 
Cert este că avem mai multe opțiuni. Lucrurile nu sunt bătute în cuie, iar un traseu se poate schimba din senin oricând. Viitorul Uniunii Europene și implicit al statelor membre este dependent nu doar de acțiunile anterioare care se reflectă în situația curentă, ci și de acțiunile noastre. Generația noastră, generațiile ce vin, au un cuvânt de spus cu privire la identitate Europei și la viitorul ei, la stagnarea sau progresul acestei construcții urmărite de foarte multă vreme sub diferite denumiri. 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s