Între euroscepticism și federalism

Subiectul unificării Europei reprezintă una din marile dileme politice, respectiv geopolitice, ale sec. XXI. O dilemă pe care diferiți analiști, ideologi și politicieni o abordează, de cele mai multe ori, din două perspective duse la extrem. Vorbim aici fie de euroscepticism, unde proiectul numit Uniunea Europeană este demonizat, fie federalism, unde se propune o construcție similară cu SUA.

La aceste două propuneri există și o alternativă, una mai echilibrată, dar totodată mai puțin vizibilă și anume eurorealismul. La rândul său, eurorealismul are diferite variante, diferite idei, care pot să facă subiectul unor dezbateri. Pentru o astfel de variantă, puțin mai echilibrată și, evident, realistă, am să fac argumentez în următoarele rânduri, ținând cont de realitățile concrete și idealurile dorite.

O perspectivă realistă

În primul rând trebuie înțeleasă o realitate de facto. Lumea nu mai este aceeași care era acum unul sau două secole. Evoluția tehnologică, globalizarea economică și apariția unor state de model federal au schimbat cu totul ecuația de putere globală, dar și felul în care noi, ca indivizi, ne raportăm la lume. Lumea contemporană este, prin natura sa, o lume globalizată.

Orice proiect serios trebuie să țină cont de această realitate. În aceeași măsură putem spune că orice proiect serios și de viitor trebuie să țină cont de realitatea europeană, cu totul diferită de cea americană, sau de realitatea rusească, arabă, etc.; la rândul lor diferite de realitatea europeană. Lumea este globalizată, dar caracteristicile specifice fiecărei societăți și culturi socio-politice rămân vizibile.

Este practic imposibil să construim o Uniune Europeană după același model cu al Statelor Unite ale Americii. Motivul este unul relativ simplu. Statele Unite sunt formate din colonii cu o istorie diferită de a statelor europene, fără o identitate puternică, fără o istorie conflictuală de aceeași amploare. Între timp noi suntem separați de limbă, naționalitate, cultură socială, cultură politică și conflicte istorice.

Uniunea Europeană încearcă să treacă peste aceste diferențe, dar ele rămân o realitate care poate fi doar ameliorată și în nici un caz învinsă. Situația nu este aceeași cu a Statelor Unite, iar un proiect similar nu are sorți de izbândă, așa cum ne-a arătat instabilitatea internă a Europei prin state precum Ungaria, Grecia sau Cipru, două dominate de euroscepticism și un altul cu o atitudine nesigură.

Necesitatea supraviețuirii UE

În egală măsură proiectul european este unul necesar, dar sub o formă diferită. Dacă federalismul de model american nu pare să fie cea mai bună alternativă, atunci trebuie găsită o alta. O soluție care să nu implice anularea proiectului european, pentru că aceasta ar reprezenta un dezastru economic și geopolitic, într-o lume dominată de state după un model federal.

Pentru noi, românii, dispariția Uniunii Europene ar reprezenta un dezavantaj enorm, la fel cum ar reprezenta pentru majoritatea statelor europene, cu excepția Marii Britanii. Uniunea Europeană este singurul garant real al păcii pe bătrânul continent, singurul motiv pentru care nu am mai avut conflicte pe un continent a cărui istorie este dominată de conflicte.

Totodată, proiectul european este și garantul vocii noastre în lume. Vocea statelor europene, mici și dezbinate, nu înseamnă nimic, în plin sec. XXI, comparativ cu vocea SUA, a Rusiei sau a unui stat imens precum cel chinez. Din acest punct de vedere doar unite, lucrând împreună pe plan extern, statele europene sunt capabile să aibă o voce puternică în relațiile internaționale, fiecare stat asigurându-și astfel interese printr-un efort comun și prin sacrificii reciproce.

Soluția este, deci, continuarea construcției europene, dar pe un traseu diferit. Formatul UE nu trebuie să fie unul similar cu al SUA, a cărei șanse de reușită sunt relativ mici, cel puțin în momentul de față, dar nici proiectul în sine nu trebuie abandonat. Acest proiect este unul imperios pentru interesele statelor europene, dar și pentru idealul păcii în Europa și în lume.

Aceeași uniune, o abordare diferită

Abordarea trebuie să fie una diferită. O Europă unită după modelul unui commonwealth britanic, sau al Sfântului Imperiu Romano-German, în care instituțiile europene să susțină și să apere niște reguli și valori comune, jucând și rolul de mediatori între interesele statelor membre. O Europă care să abordeze politica externă a Uniunii printr-o perspectivă modernă, iar în interior, în familie, prin regulile de comun stabilite ale unei lumi post-moderne, reguli care, iată, se aplică doar în această dimensiune euro-atlantică, nefiind valabile, practic, în afara lumii occidentale.

În fine, Europa trebuie să-și găsească echilibrul, iar acest lucru implică a învăța din greșelile trecutului și a analiza lucrurile într-un mod realist. Idealurile trebuie atinse prin metode realiste și echilibrate. Mai mult decât atât, ele nu trebuie să orbească rațiunea. Oamenii politici europeni au o datorie să vadă ce este posibil și ce nu, acționând în concordanță

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s