Utilitatea orei de religie


Parcurgând astăzi diferitele titluri de pe un site de știri foarte cunoscut am găsit un articol care la început m-a amuzat, doar ca mai apoi să-mi provoace greață. Patriarhul Daniel și-a exprimat opinia în legătură cu ora de religie, lucru dealtfel inevitabil, într-un mod cu totul grețos. CEO-ul Bisericii Ortodoxe Române este de părere că ora de religie nu poate fi înlocuită, ea reprezentând știința legăturii cu Dumnezeu, lucru care o face cea mai importantă și cea mai utilă dintre științe.

Dincolo de terminologia absolut penibilă, demnă doar de evul mediu timpuriu, discursului cetățeanului Daniel Ciobotea este eronat din start. Ora de religie nu doar că poate fi înlocuită, dar nu are nici importanța atribuită de patriarh. Discursul său poate fi valabil pentru credincioșii creștini de rit ortodox, dar dincolo de această graniță el nu mai este valabil pentru nimeni. Dincolo de această graniță vorbim de cetățeni cu credințe diferite și de una dintre multele credințe existente.

Sistemul de educație publică are menirea de a asigura buna dezvoltare a elevilor, de a-i educa și a-i forma pe tineri. Materiile care se predau în școală trebuie să se adreseze tuturor elevilor, indiferent de etnie sau de credința religioasă, iar ele trebuie să fie utile în viața de zi cu zi și pentru viitorul lor. În acest context religia reprezintă o problemă personală și nu-i ajută pe elevi, alții decât cei care practică cultul respectiv, rolul educației religioase nefiind unul de utilitate publică.

De fapt și de drept singurele instituții care au datoria de a asigurare dezvoltarea spirituală și învățătura religioasă a credincioșilor sunt cultele în sine și familiile, ca nucleu al acestor culte. Adevărata școală religioasă își are locul în cadrul bisericii fiecărui cult și nu într-o instituție publică, a unui stat laic sau secular, care se adresează tuturor elevilor săi și nu doar celor care aparțin de un anumit cult.

Natura opțională a orei de religie, care se pare că-i nemulțumește așa mult pe reprezentanții BOR, ține de o cedare a statului în fața diferitelor culte. Statul permite cultelor să asigure educația religioasă a credincioșilor în cadrul unor instituții publice, fără să-i oblige pe elevii prezenți în acele instituții să participe la această educație dincolo de voința lor și de apartenența la diferite culte. Un lucru perfect normal și care nu ar trebui să nemulțumească liderii BOR, ci din contră.

Ora de religie în sine, indiferent despre care cult este vorba, nu are o utilitate publică reală. Ea se adresează exclusiv membrilor cultului, Știința legăturii cu Dumnezeu despre care vorbește cetățeanul Ciobotea nu este în primul rând o știință, fiindcă nu lucrează cu argumente, dovezi, cu metode științifice și de cercetare, ci cu credințe, iar importanța ei este relativă. Ce se predă la ora de religie pentru cultul ortodox este irelevant pentru un cetățean de altă religie sau care nu are nici o credință.

Din acest punct de vedere ora de religie nu are ce căuta în școli. Locul ei este mai degrabă în cadrul lăcașurilor de cult și nu al instituțiilor publice de învățământ. Predarea religiei ca și materie opțională reprezintă o concesie a statului față de cultele religioase, pentru ca membri acestor culte să aibă șansa de a-și dezvolta înțelegerea asupra propriei credințe și a credințelor din jur, nimic mai mult și nimic mai puțin.

Există oameni care susțin că religia majoritară reprezintă un aspect al vieții publice, ținând cont de legătura istorică dintre popor și religia creștin-ortodoxă. Situația istorică este puțin mai complicată de atât și nu are rost să intrăm într-o discuție prea detaliată pe acest subiect, dar realitatea clară este că lumea se schimbă. Indiferent ce a fost în trecut acest lucru nu poate obliga un stat să facă niște lucruri aberante și care se contrazic cu valorile socio-politice actuale.

În egală măsură putem vorbi despre valorile civice care se pot învăța în cadrul orei de religie. Personal îmi aduc aminte că în liceu la această oră se vorbea și despre patriotism, comportament civic și alte cele dintr-o perspectivă creștin-ortodoxă. Nimic rău în asta, dar din nou, viziunea se adresează strict membrilor cultului creștin-ortodox și nu este utilă pentru toți elevii. În schimb educația civică și etică poate deprinde elevii cu valorile societății în care trăiesc și cu înțelegerea acestor valori.

Utilitatea orei de religie este un lucru relativ, iar dacă vorbele Patriarhul Daniel pot fi adevărate și legitime în cazul cetățenilor români ce aparțin cultului ortodox, ele sunt irelevante pentru restul. Vorbim de un stat format din cetățeni cu religii și credințe diferite. Sistemul de învățământ trebuie să ține cont de realitatea aceasta și să se adreseze tuturor în egală măsură, natura orei de religie fiind una opțională, iar utilitatea ei pentru predarea unor valori fiind una relativă și ușor de înlocuit cu o variantă seculară, adresată tuturor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s