Cât de actual mai este Machiavelli ?


Machiavelli și cartea sa, ”Principele”, reprezintă una din cele mai citate surse în domeniul științei politice și, why not, în tot ceea ce ține de politică în general. Până la urmă el este un fel de părinte al științei politice, al tot ceea ce ține de analiza și înțelegerea teoretică a lumii politice. Ideile sale reprezintă o viziune realistă asupra politicii și a istoriei ca teren al politicului. Multe din ideile sale au fost și sunt confirmate de realitatea socială și politică, dar în ce măsură mai sunt ele actuale ?

Ideile lui Machiavelli au fost dezvoltate într-o anumită perioadă istorică și într-un anumit areal geografic. Ar fi o greșeală să încercăm a-l înțelege pe Machiavelli fără a ține cont de această realitate. Tot o greșeală ar fi a încerca să urmăm învățăturile sale asupra politicii fără a ține cont de trecerea timpului și de schimbările pe care această trecere le presupune. Fiindcă există lucruri care rămân mereu actuala, dar și lucruri care se află într-o continuă schimbare.

Opera marelui gânditor italian se rezumă în jurul ideii de pragmatism și realism politic. Pentru el idealurile nu reprezintă un aspect real și constant al politicii, sau cel puțin al succesului politic. Politica se rezumă la condiția naturii umane, la conflict și la metodele prin care un individ poate să-l doboare pe altul. Principele, în concepția lui Machiavelli, trebuie să facă totul pentru a-și înfrânge adversarii, iar el nu trebuie să cadă pradă visurilor utopice sau ideale, ci din contră, trebuie să vadă realitatea așa cum este ea și să lucreze cu ea.

În mare parte această viziune este corectă și a fost dovedită de realitate până-n timpurile noastre. Politica nu este o sferă a idealurilor, nu în totalitate cel puțin. Idealurile contează de multe ori, dar pentru a le atinge omul politic trebuie să recurgă la o mulțime de mijloace, fără de care nu ar putea răzbi într-un câmp de luptă precum cel al politicii. De unde și ideea machiavelică ”scopul scuză mijloacele”, sau pentru o citare mai exactă ”un scop nobil scuze mijloacele meschine”.

Dar viziunea lui Machiavelli nu se rezumă la asta. Dacă putem asuma că realitatea politică îi impune principelui sau actorului politică o atitudine pragmatică și să facă compromisuri nu același lucru îl putem asuma despre alte idei enunțate de autorul ”Principelui”. Același Machiavelli era de părere că singura datoria a principelui este față de principatul său, principatul fiind una cu principele. El putea să calce în picioare dorințele tuturor supușilor săi, conceptul de cetățean neexistând pentru Machiavelli. Puterea era asigurată prin forță, iar dorințele celor mulți nu contau. Rolul lor era de supuși și nimic mai mult.

O astfel de viziune ar fi un dezastru în vremurile noastre. Nu doar din punct de vedere moral, dar mai ales politic. Putem doar să ne imaginăm un politician care calcă în picioare absolut toate dorințele cetățenilor săi și nu-i ia deloc în considerare pe aceștia. Cariera sa politică ar fi ruinată, ar pierde orice alegeri și orice legitimate, iar aici intervine problema. Machiavelli se adresa unui principe într-o perioadă istorică în care noțiunea de vot popular nu existat, în care Revoluția Franceză nu-și făcuse apariția.

Realitatea s-a schimbat după ce mulțimile au ieșit în stradă pentru a dărâma puterea unui principe, un monarh, care a condus până atunci fără să țină cont de mulțimi, ci doar de interesele statului, echivalente cu ale monarhului. Mulțimile au schimbat prin forță această realitate, un lucru care se datorează ideilor și educației care circulau la acea vreme, iar mai apoi s-a instaurat un contract social între cetățeni, care nu mai erau supuși și conducătorii lor. O schimbare cu totul radicală.

Această realitate, a contractului social, dăinuie până astăzi. Omul politic este obligat să țină cont de dorințele mulțimii, cel puțin într-o societate democratică. Dacă cetățenii sunt nemulțumiți de acțiunile sale atunci cariera sa politică va găsi un sfârșit rapid, iar puterea nu se mai poate păstra. Noțiunea de revoltă, revoluție sau simpla schimbare prin intermediul votului democratic anulează automat ideea de putere totală a principelui, făcându-l pe acesta dependent de cetățeni.

Din acest punct de vedere sfatul lui Machiavelli pavează drumul spre decădere și nu spre putere. Este doar un exemplu asupra felului în care realitatea istorică și geografică schimbă lucrurile. Dacă unele idei enunțate de autorul ”Principelui” rămân actuale și țin mai degrabă de natura umană, altele se schimbă odată cu mersul istoriei, iar orice lectură asupra unor autori precum Machiavelli sau Hobbes trebuie făcută într-un mod critic, ținând cont de ce mai este actual și ce este, din contră, învechit și învins de timp.

Personal mă consider un adept al lui Machiavelli, dar cred că și el ar renunța la o parte din ideile sale văzând realitatea actuală. O realitatea diferită de cea din perioada renascentistă, la rândul ei diferită de evul mediu dominat de latura religioasă sau de antichitate. Mersul istoriei nu se oprește pentru nimeni, iar nici o idee nu ar trebui să aibă un caracter dogmatic, dogmatismul ducând doar la stagnare și mai apoi degradare. Aplicabilitatea ideilor ține și de abilitatea de evoluție și adaptare a acestora.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s