Corupția ca amenințare de securitate


Fenomenul de corupție reprezintă una din problemele cele mai prezente în societatea românească. Este o problemă atât de mare încât ea face subiectul unor probleme care țin de siguranța națională și de siguranța individului, a cetățeanului. Fostul director al SRI, dl. George Maior a vorbit despre asta, iar actualul director îi calcă pe urme. Corupția afectează în mod direct două dimensiuni ale securității, iar prin asta interesele statului și viața tuturor celor care trăiesc în acest stat.

Întrebarea este cum ? Cum afectează corupția securitatea națională și cea individuală în așa fel încât să necesite atenția nu doar a instituțiilor de impunere a legii, precum Poliția Română sau DNA, dar și a serviciilor de informații, în primul rând SRI ca și autoritatea pe tot ce ține de securitatea internă a statului. La urma urmei probleme care fac subiectul muncii SRI precum contraspionajul au ajuns să joace un rol mult mai mic comparativ cu cel jucat în trecut, iar lupta cu corupția iese în prim plan.

Corupția ca amenințare pentru siguranța națională

Probabil cea mai evidentă dimensiune a securității asupra căreia planează amenințarea corupției este securitatea/siguranța națională. Când ne gândim la securitate primul cuvânt care însoțește acest termen este cel de național. Securitate națională. Iar corupția afectează această dimensiune a securității într-un mod foarte grav. Suficient de grav încât să atragă atenția partenerilor noștri strategici (SUA, respectiv Germania) și o campanie susținută din afara pentru rezolvarea problemei.

Ca să dau un exemplu asupra felului în care corupția amenință securitatea națională, a statului, am să folosesc instrumentele istoriei. Un exemplu foarte bun dat și de dl. prof. Cristian Troncotă în cartea sa, ”România și Frontul Secret”. Ne aducem aminte de ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, dar puțini sunt conștienți de lucrurile care au precedat această manevră. Jumătate din administrația română a Basarabiei, proaspăt adusă în granițele României, era coruptă.

Ei bine, acest fenomen de corupție în administrația basarabeană nu a servit doar intereselor personale ale celor care făceau afaceri pe seama funcțiilor publice, ci și vecinului de la răsărit, Uniunea Sovietică. Documentele istorice prezentate și în cartea mai sus menționată arată cum Uniunea Sovietică s-a folosit de lăcomia și corupția din Basarabia pentru a-și trimite oamenii acolo, agenți de influență, spioni, etc. și chiar pentru a-i pune în funcții publice.

Acest lucru a dus mai târziu la o situație dezastruoasă pentru politica statului român cu privire la Basarabia. Odată ce s-a realizat o infiltrare treptată Uniunea Sovietică avea abilitatea de a influența totul în favoarea propriilor trupe și de a pune în dezavantaj trupele române, sabotând orice încercare de apărare a Basarabiei. Chiar și în afara unei ocupări armate acești agenți de influenți, despre care știm că erau mulți la număr și în funcții importante, puteau sabota direct politica Bucureștiului.

Un lucru valabil și astăzi. Câțiva politicieni sau funcționari publici corupți, dar aflați într-o poziție cheie, pot fi oricând cumpărați de către un stat rival sau de către diferite corporații/organizații, chiar și teroriste. Aceștia pot vinde secrete de stat care să fie folosite împotriva statului sau, mai rău, pot sabota diferite activități și decizii publice, întorcându-le în favoarea cumpărătorului. În acest fel corupția afectează direct securitatea națională și interesele statului, iar prin extensie, interesele partenerilor noștri din NATO și UE, a căror graniță suntem.

Corupția ne mai poate afecta și în alte feluri. Nu putem ignora faptul că o clasă politică coruptă stârnește, la rândul ei, un conflict în sânul națiunii. Cetățenii văd că politicienii lor sunt corupți și nu luptă pentru binele comun, drept urmare nici ei nu mai sunt motivați să lupte pentru interesele statului și pot, la un moment dat, încerca dărâmarea guvernului, a ordinii de stat, lucru care în anumite circumstanțe se poate dovedi util pentru interesele unor forțe ostile statului respectiv.

Un exemplu foarte bun este prezent și aici, în România, unde tot mai mulți oameni și-au pierdut încrederea în clasa politică. Foarte puțini sunt dispuși să lupte pentru țara lor și pentru niște politicieni pe care-i văd ca simpli profitori, iar tot mai mulți români par a se reorienta spre grupări radicale sau extremiste, spre ideologii populiste care, de multe ori, susțin lucruri care afectează interesele statului român, precum ieșirea din NATO, ceea ce ar oferă mână liberă Rusiei să-și facă jocurile.

Corupția ca amenințare pentru siguranța individului

Fenomenul de corupție nu amenință doar securitatea statului, a națiunii, ci și pe cea a individului. Dacă acțiunile unor oameni corupți pot sabota statul român și interesele sale, ele pot lovi în egală măsură și în cetățeni. Corupția în sine reprezintă un lucru deplorabil care ne afectează. Ca să-l parafrazez pe unul din profesorii mei de la facultate, furtul banului public, de exemplu, lovește în economie și prin extensie în pensii, salarii, alocații, în resursele financiare care pot fi investite în construirea unor spitale, școli sau a unui sistem de securitate.

Problema nu se reduce doar aici, ea mergând mai departe. Oameni corupți puși în funcții cheie au posibilitatea ca, pentru o sumă de bani, să ajute, de exemplu, la un atac terorist. Nimănui nu-i este greu să primească o sumă imensă de bani și mai apoi să permită unor membri ISIS să planteze o bombă sau să folosească sistemul de alimentare publică cu apă pentru a infecta populația unui oraș, lucru care lovește atât în securitate statului și mai ales în cea a cetățenilor.

Corupția ne amenință direct pe oricare dintre noi. Teroriștii pot să o folosească pentru a lovi o comunitate, a-i răni pe cetățenii comunității respective și a instaura teroarea. Diferiți oameni de afaceri sau oameni politici o pot folosi pentru a reduce la tăcere anumite persoane inconfortabile sau pentru a derula acțiuni profitabile, dar care afectează viața sau siguranța unor cetățeni. În orice caz nu este o amenințare de care să fim scutiți, iar eliminarea ei reprezintă un obiectiv major pentru evoluția pozitivă a societății și interesele cetățeanului.

La Revoluția din Decembrie 89 și în perioada ce a urmat putem găsi multe exemple în acest sens. Sau în perioada interbelică unor corupția unor membri din administrația publică sau din diferite instituții ale statului a permis încălcarea unor drepturi ale omului și diferite forme de terorism politic sau chiar de atacuri asupra unor cetățeni români pe motive etnico-religioase. Așa cum și în perioada ce a urmat Revoluției haosul a permis multor indivizi să profite de pe urma altora prin acțiuni care afectau direct sănătatea și integritatea unor persoane.

Amenințarea permanentă a corupției și soluția optimă

Corupția este o amenințare majoră, mai ales pentru o țară precum România. Un fenomen ce poate fi utilizat de orice forțe străine pentru satisfacerea unor interese proprii. De cele mai multe ori amenințarea reprezentată de corupție la adresa securității naționale se amestecă cu cea la adresa securității individuale. Un atentat terorist, de pildă, poate lovi în ambele. Oricum, ambele dimensiuni sunt deschise unor riscuri majore datorită corupției unor funcționari publici sau oameni politici.

Această amenințare pare să fie una permanentă, drept urmare se va găsi mereu în atenția structurilor de securitate internă. Cazul României este unul mai special, iar istoria noastră este plină de exemple cu privire la efectul nociv al corupției. Soluția optimă este o atenție deosebită asupra acestei problemă și continuarea luptei începute cu corupția. Din fericire instituțiile care aduc această luptă se bucură de sprijinul unor parteneri externi, iar acest lucru împiedică lanțul corupției să le lovească prea dur.

Lupta împotriva corupției este o luptă dificilă, iar de multe ori exponenții corupției și grupurile infracționale reușesc să scape de brațul legii datorită faptului că ei nu respectă legea, în timp ce acei oameni meniți să-i oprească sunt, adeseori, blocați chiar de legea pe care o apără. Este important ca echilibrul între drepturi și abilitatea instituțiilor statului de a proteja binele comun să fie menținut într-un mod adecvat și realist, fără a împiedica activitatea acestora, dar și fără a ceda prea mult în fața lor și a ignora faptul că inclusiv cei meniți să combată corupția sunt oameni, supuși acelorași ispite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s