Netanyahu, SUA și Iranul


Premierul israelian Benjamin Netanyahu a susținut un discurs controversat în cadrul congresului SUA. În acest discurs el s-a adresat americanilor atrăgând atenția asupra riscului de a permite Iranului să-și dezvolte arme nucleare, lucru făcut posibil prin folosirea energiei nucleare. Netanyahu a specificat că a distruge ISIS și a permite o ascensiune a Iranului ar fi o greșeală a politicii SUA.

Discursul este unul controversat datorită faptului că a fost adresat congresului SUA și nu președintelui, Barrack Obama. Mai mult, premierul israelian a trecut peste protocol și a vorbit direct în fața congresului, fără a se mai întâlni cu Barrack Obama. Ce spune acest lucru despre relația dintre Israel și SUA ? Dar dintre SUA și Iran ? Ce s-ar putea întâmpla mai târziu ?

Relația Israel-SUA

În mentalul colectiv relația dintre Israel și Statele Unite reprezintă un capitol special. Atât americanii, cât și evreii, sunt de părere că națiunile lor sunt menite unei relații de prietenie și colaborare. Lucru întărit de realitatea că Israelul este cel mai stabil și loial aliat al SUA din Orientul Mijlociu, iar SUA este cel mai important și mai puternic aliat al Israelului, un fel de garant al existenței sale actuale.

S-a schimbat ceva cu privire la această relație specială ? Susținerea pentru Israel este încă mare atât la nivel popular, cât și la nivelul congresului SUA. Ce s-a schimbat ceva, iar asta de multă vreme, este puterea ideologică de la Casa Alba. Zelul pentru susținerea Israelului, specific republicanilor, a fost înlocuit de o atitudine mai precaută și indecisă a democraților lui Barrack Obama.

Asta nu înseamnă că Obama sau democrații ar dori să renunțe la relația Americii cu Israelul, dar ar prefera o situație mai stabilă în Orientul Mijlociu. O situație pe care actuala administrație de la Casa Albă și-o dorește, dar pe care nu știe cum să o obțină. Israelul duce o politică radicală, de război, conștient de faptul că însăși supraviețuirea sa e miza conflictului din Orientul Mijlociu.

SUA încearcă, dintr-un turn de fildeș, să evite izbucnirea unui conflict. Obiectiv pentru care ar prefera un Israel mai temperat în raport cu Iranul. Putem adăuga aici și necesitatea distrugerii Statului Islamic, pentru care Iranul devine o piesă cheie pe tabla de șah a lumii musulmane. Dar în primul rând administrația Obama urmărește evitarea izbucnirii unui conflict în plus pe lângă cele existente.

Politica dusă de Obama nu este una de răcire a relațiilor cu Israel, ci o încercare de a domoli avântul israelian pentru conflict și de a chema toți actorii statali implicați în conflictele specifice acelei părți a lumii la o masă a negocierilor, de unde să se stabilească un echilibru și un set de reguli. Evident că pentru așa ceva vocea Iranului este la fel de importantă, iar SUA nu poate să o ignore.

Relația SUA-Iran

Asta ne duce la o a doua întrebare și anume: care este relația dintre SUA și Iran ? Cu siguranță nu una pozitivă și nu una care să se bucure de aceeași tradiție ca și relația istorică dintre SUA și Israel. În ciuda acestui fapt administrația Obama încearcă să stabilească relații o legătură tot mai strânsă cu Teheranul. Nu în sensul unei alianțe, ci a unor înțelegeri comune.

Obiectivul de facto pare să fie păstrarea Iranului într-o lesă și evitarea izbucnirii altor conflicte la nivel global, de data asta în Orientul Mijlociu. Politica anti-război a fost o constantă sub administrația Obama, iar dispoziția acestei administrații pentru a trece peste vechile conflicte și a face compromisuri nu ar trebui să ne mire. Cu atât mai mult cu cât SUA se confruntă deja cu alte crize majore.

Interesul SUA în regiune și în conflictul dintre Israel și Palestina este să mențină o stare de echilibru și a evita izbucnirea unui conflict armat sau unei alte crize politice, o criză a amenințărilor. Dialogul cu Teheranul este o încercare de a face acest lucru, trezind în schimb animozitatea aliatului israelian, care se teme de un compromis între SUA și Iran cu privire la armamentul nuclear, compromis de care Iranul ar putea profita, în viziunea israeliană, pentru a distruge micul stat.

Este administrația Obama fericită cu direcția în care acest dialog se îndreaptă ? Probabil că nu, dar pentru atingerea acestui obiectiv, de a evita un conflict sau o criză politică în plus, SUA trebuie să-și lungească acțiunea pe cale diplomatică și să-și continue căutarea pentru un compromis. Orice atitudine rece sau ostilă față de Teheran ar motiva Iranul să acționeze pe cont propriu, adică cu sau fără acordul comunității internaționale.

Un trecut dominat de conflict și un viitor nesigur

Interesul politic al SUA, sub administrația Obama, se diferențiază de cel al Israelului. Micul stat al națiunii evreiești poartă blestemul geografiei și nu este interesat de altceva decât propria supraviețuire. Este absolut normal ca liderii israelieni să se teamă cu privire la această atitudine din partea administrației SUA, compromisul de orice fel însemnând o șansă pentru ca Iranul să se dezvolte în direcția tehnologiei și a armelor nucleare.

Trecutul conflictual al națiunilor din Orientul Mijlociu nu pare să fie lăsat în urmă și deși amenințări comune se ridică la tot pasul asta nu permite trecerea cu vederea a ce a fost și a temerilor legitime cu privire la viitor. SUA încearcă să joace rolul deloc ușor de arbitru în acest spațiu, iar provocarea lor este să găsească o abordare care să mulțumească ambele tabere.

Faptul că politica SUA cu privire la Orientul Mijlociu se află într-un impas este evident. Stăm pe un butoi cu pulbere, iar acțiunile de până acum nu au făcut nimic pentru a schimba această situație. Acest lucru impune căutarea unei alternative, lucru afirmat și de CEO-ul Stratfor, dl. George Friedman într-un articol recent pe aceeași temă, în timp ce se încearcă o tragere de timp.

Care este alternativa ? Răspunsul la o astfel de întrebare este cel mai greu. Pentru că-i imposibil de zis. Avem prea mulți actori statali și non-statali cu interese diferite în regiuni, unele care amenință chiar existența altor actori statali. Crearea unei stări de echilibru reprezintă cel mai dificil obiectiv al administrației Obama cu privire la orient, iar o altă incertitudine planează asupra felului în care republicanii, cu șanse mari de victorie în următoarele alegeri, vor trata această problemă.

Cert este că se impune o politică diferită de ce a fost până acum.

O politică diferită de cele care nu au funcționat, iar actuala poziție a SUA este de a trage de timp, de a se arăta dispusă să negocieze, spre deosebire de un Israel radical, până poate găsi o portiță, o alternativă. Iranul este dispus să negocieze, dar interesele sale sunt relativ clare. Israelul reprezintă un inamic al Iranului, care și-a făcut un obiectiv politic din a schimba granițele actuale și a face ”dreptate” palestinienilor.

Are Netanyahu dreptate ? Oarecum. Iranul este o amenințare. În special pentru existența Israelului, dar și ordinea globală ar putea fi destabilizată prin proliferarea armelor nucleare. Dar această ordine este la fel de nesigură dacă SUA nu încearcă să mențină o stare de stabilitate și echilibru. Chiar dacă premierul israelian are temeri legitime asta nu schimbe realitatea faptului că momentan nimeni nu știe ce să facă. Netanyahu a venit în fața congresului SUA cu temeri, nu cu soluții.

Personal mă tem că situația nu se va stabiliza niciodată în condițiile actuale. Toate statele din regiune sunt suficient de puternice încât să reprezinte o amenințare reciprocă pentru existența fiecăruia. Rivalitatea istorică este un lucru care garantează acest lucru, ca și realitatea geografică/geopolitică. Singurul lucru care ar putea menține o stare de control este o intervenție a NATO sau ONU, dar o astfel de acțiune ar stârni reacții negative din partea Iranului sau a Rusiei, ea având nevoie de un background potrivit, o situație care să o impună pentru binele ambelor puteri implicate.

Există un astfel de background în momentul de față ? Nu. Poate doar dacă ISIS ar ajunge o amenințare serioasă la securitatea teritorială a Iranului și a Israelului. Acest lucru ar putea motiva ambele părți să accepte o intervenție militară străină care să stabilizeze zona, eventual pe termen lung. Dar în prezent acest lucru nu pare a fi tocmai posibil.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s