Ora de religie și iluzia unei victorii


Un număr foarte mare de familii a ales să-și înscrie copiii la ora de religie. Vestea asta a venit ieri pe mai multe site-uri de știri, personal am întâmpinat-o cu răceală și nici nu aș fi abordat acest subiect dacă nu erau cele două extreme ale vieții publice românești. O bună parte din susținătorii orei de religie au început să jubileze de parcă au câștigat o mare bătălie pentru supraviețuirea orei de religie. O alta, ateii înverșunați, au făcut spume la gură de parcă au suferit o mare înfrângere. Toate bune și frumoase, doar că nu este cazul nici pentru, nici pentru alta.

Aparent subiectul naturii opționale a orei de religie a fost permanent dus în derizoriu. Biserica a prezentat totul ca pe o luptă împotriva acestei ore, iar câteva persoane publice care și-au făcut un scop în viață din lupta cu religia, în special cu BOR-ul, chiar au dus o astfel de campanie mediatică. Doar că nu a fost vorba nici măcar pentru o secundă de eliminarea orei de religie. Dragi concetățeni, în caz că nu știați toată povestea a plecat de la o lege în vigoare care confirmă prezența orei de religie în programa școlară, dar și natura opțională a acesteia.

Plecând de la această lege Curtea Constituțională a decis că natura opțională a orei de religie nu era respectată decât în mod teoretic, fiindcă de facto ora de religie era băgată pe gât elevilor. Aceștia începeau anul școlar cu ora de religie în program și trebuiau să facă o cerere pentru a nu participa la ora respectivă. În mod normal cererea ar trebui făcută tocmai pentru a participa la o disciplină opțională, iar acest lucru a fost sesizat Curții care a decis schimbarea modelului. Astfel că pentru participarea la ora de religie elevul, sau familia acestuia, trebuie să facă o cerere oficială.

Nimeni nu a încercat să elimine ora de religie din școală, ci doar să aplice o lege în vigoare care nu era respectată în mod real. Deci motivul acestei celebrări îmi este oarecum neclar. La fel ca și isteria pe care am văzut-o la câțiva anti-religioși militanți. Îmi este neclar de ce diferiți cetățeni au văzut această discuție publică drept un conflict pentru supraviețuirea sau distrugerea orei de religie. Nu a fost vorba e asta. La fel de neclar îmi este de ce diferite persoane sunt înfuriate de faptul că un număr imens de familii au ales ora de religie, când majoritatea aderentă la cultul ortodox, sau alte culte, este vizibilă în societate.

Asta mă duce la cu totul altă problemă. Îmi pare cel puțin amuzant felul în care susținătorii orei de religie consideră alegerea atâtor familii drept o victorie. Nu doar din cauza faptului că nu a fost o luptă pentru existența orei de religie, ci pentru respectarea legii, ci și datorită faptului că doar o parte din aceste familii sunt ortodoxe. Aici sunt incluse și familii care aparțin de alte culte, plus micul detaliu că în școlile bune din București, de exemplu, numărul celor care au dorit participarea la ora de religie a fost unul redus, ca să nu mai fac referire la faptul că părinții sunt cei care au ales, nu elevii, Sunt detalii de care bor-iștii ar trebui să țină cont înainte de a celebra o victorie de fapt și de drept inexistentă.

Lupta nu a fost una pentru eliminarea orei de religie. Deși locul educației religioase/spirituale este în primul rând în cadrul bisericii și al familiei, indiferent de cult, statul a făcut o concesiune cultelor religioase și permite dezvoltarea culturii religioase inclusiv în cadrul unor instituții publice de învățământ, fără a obliga pe cei de alte credințe sau fără o credință să participe la aceste ore. Ora de religie este, din acest punct de vedere, un lucru normal și pe care puțini îl doresc eliminat din programă. Lupta dată a fost una pentru a respecta dreptul la alegere al fiecărui elev. Nimic mai mult, nimic mai puțin.

Deci nu, nu aveți pentru ce celebra sau plânge, susținători ai orei de religie sau inamici ai ei. Pentru că în realitate nu despre asta a fost vorba, chiar dacă cetățeanul Daniel Ciobotea a încercat să ducă toată discuția în derizoriu. Mai degrabă ne-am așeza toți la o cafea și am încercat să vedem realitatea, dincolo de închipuirile noastre ciudate. Ne-am putea așeza la masă și să discutăm despre cum putem asigura cele mai bune condiții atât pentru elevii care participă la aceste ore, cât și pentru cei care nu participă. Pentru ca ambele tabere să fie fericite și tratate în mod corespunzător.

La acest capitol mai există încă o problemă, una care ține de structura programei școlare. Chiar dacă elevii nu mai încep anul școlar cu religia în cârcă, ci trebuie să facă o cerere pentru participarea la această oră, ei se află încă într-o situație puțin penibilă. Sper să greșesc, dar nu am auzit nimic despre nici o inițiativă pentru adaptarea programei școlare la realitatea actuală. Ora de religie se poate desfășura încă drept o oră printre ore. O oră în care elevii care nu participă nu prea au ce face și din motive practice sunt obligați să stea degeaba așteptând următorul curs, incomodându-i oarecum și pe cei care au dorit să participe la ora de religie.

În acest sens ar trebui să existe garanția situării orei de religie fie la începutul, fie la sfârșitul orelor. Am mai afirmat această idee și am continui să o afirm. Ora de religie nu se poate desfășura la fel ca restul orelor, încurcând întregul program și forțând participarea celor care nu au cerut acest lucru. Ea trebuie să se desfășoare ca un opțional, la sfârșitul zilei și într-o clasă specială pentru cei care au dorit să particip la această oră. Eventual să apară mai multe materii opționale la care elevii pot depune o cerere de participare și să fie împărțiți pe clase în funcție de materia aleasă, într-o oră dedicată opționalului.

Revenind la subiect continui să citesc uimit diferite postări pe Facebook și Twitter. Văd oameni care se comportă de parcă au salvat ora de religie de la distrugere. Nu este cazul și niciodată nu a fost. Ora de religie nu a fost pusă sub semnul întrebării, ci metoda de participare la această oră, statutul ei ca opțional așa cum este reglementat de legea în vigoare. Orice alte interpretări sunt absurde, aberante. Trăim într-un stat liber și este alegerea fiecăruia, în funcție de credința sa, dacă să participe sau nu la o astfel de oră, crezând că poate sau nu să dobândească o serie de valori utile pentru viața sa.

Eu am participat la orele de religie în școala gimnazială și în liceu. Nu o consider o experiență proastă sau un impediment în viața mea. Unele lucruri au fost interesante, altele nu, dar m-a ajutat să înțeleg o perspectivă, o viziune asupra lumii care coexistă cu multe altele. Alții ar putea să o considere o experiență inutilă sau negativă, iar alții chiar o experiență mai mult decât necesară pentru viața lor ca și practicanți ai unei credințe religioase. Important este ca fiecare să aibă opțiunea de a alege și, la sfârșitul zilei, despre asta a fost vorba.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s