Ascensiunea Japoniei în relațiile internaționale

japan-will-be-asias-rising-naval-power

Japonia este unul din cei mai importanți (dacă nu chiar cel mai important) parteneri ai Statelor Unite din regiunea Asia-Pacific. Ca și stat este este o putere din toate punctele de vedere, mai puțin cel militar. Are o identitate bine definită, una din cele mai puternice economii și o poziție geografică foarte avantajoasă. O poziție care implică și anumite conflicte teritoriale cu alte puteri asiatice precum China și Coreea de Nord, care prin extensie naște nevoia unui parteneriat bine definit cu Statele Unite ale Americii, la rândul lor atrase de Japonia pentru a pune China în șah și a-și păstra influența în Asia. 

În actualul context geopolitic această realitate s-a accentuat. Relația strategică dintre China și Rusia, criza din Ucraina și noile ostilități dintre vest și est, ca și ultimele mișcări ale Chinei în Pacific, au determinat SUA să acorde o atenție sporită avangardei pe care o deține în Asia. Japonia este o piesă importantă pe tabla de șah a politicii internaționale, fiind mereu ghimpele din spatele Chinei și pilonul prezenței americane în Asia. Pentru o politică a sferelor de influență ea este o piesă relevantă, dar și foarte dependentă de SUA în ceea ce privește capacitatea militară. Deși pe alte planuri se descurcă foarte bine, Japonia are o forță militară foarte slabă și incapabilă să provoace teamă vecinului chinez, problema apărării Japoniei picând mai mult pe umerii americanilor.

O schimbare de situație

Situația pare totuși să se schimbe. Tot mai multe evenimente din ultima vreme confirmă o astfel de tendință. Partidul de guvernare condus de prim-ministrul Shinzo Abe a încercat să aducă în atenția publică revizuirea Constituției și discutarea problemei forțelor armate. Dorința ar fi cea a creșterii capacității militare, a numărului maxim de soldați. Cu alte cuvinte transformarea forțelor de apărare în niște forțe armate veritabile, în opoziție cu regulile doctrinei pacifiste afirmate (inadecvat aș crede) în legea fundamentală a statului nipon.

Totodată ultima vizită a premierului nipon în Statele Unite și alte evenimente diplomatice par să confirme o încercare de consolidare a relației dintre cele două state. O relație construită în primul rând pe interesele geostrategice și geopolitice pe care cele două națiuni le împart, ca și pe unele valori comune. SUA are nevoie de o Japonie puternică pentru a ține China în șah și pentru a-și întări influența în regiunea Asia-Pacific, iar Japonia are nevoie de sprijinul SUA pentru a-și asigura propria apărare teritorială și propriile interese geopolitice, aflate mai mereu în opoziție cu politica Beijing-ului. Nu putem ignora nici aspectele ideatice, unde trebuie să ținem cont de faptul că Japonia este una dintre puține națiuni (și chiar singura putere) democratice din Asia, ceea ce transformă parteneriatul americano-nipon în ceva cât se poate de firesc.

În virtutea acestor considerente se pare că Japonia a pornit pe un nou traseu, unul spre un rol mai important în relațiile internaționale. Politica lui Shinzo Abe urmărește un rol mai relevant pentru națiunea sa în jocurile politicii dintre națiuni, iar SUA par a susține (au și acest interes) noua direcție dorită de guvernul din Tokyo. O Japonie puternică este o piedică serioasă pentru China și un avantaj strategic relevant pentru Statele Unite, lucru care poate limita unele ambiții ale Chinei, la fel cum creșterea forțelor armate și un rol mai activ al Japoniei i-ar putea face pe chinezi să se simtă amenințați.

Ambele posibilități sunt destul de mari, dar alternativa pacifistă nu este una capabilă să oprească ambițiile Chinei, o națiune a cărei ascensiune în politica internațională se transformă tot mai mult într-o amenințare pentru interesele altor puteri, uneori chiar și pentru interesele Rusiei, un aliat important al Chinei și viceversa, dar care este slăbit în mod constant de conflictul cu occidentul, lăsând mai mult loc în top-ul marilor puteri pentru un stat chinez care așteaptă mereu după colț, urmărind să profite de slăbiciunile altora.

Exact această imagine determină o necesitate a întăririi colaborării dintre SUA și Japonia și limitarea ambițiilor Chinei. Ambiții care provoacă teamă ambelor puteri. Japonia este piesa fundamentală în orice strategie de înfruntare a Chinei, iar acest lucru face inevitabilă susținerea din partea SUA pentru proiectele guvernului conservator-liberal condus de Shinzo Abe. Soft power-ului japonez urmează să-i fie adăugat un hard power, sau cel puțin asta se intenționează (apar dificultăți pe plan social, cu o populație care se opune unor astfel de planuri), iar rolul Japoniei în jocul de șah al geopoliticii urmează să devină unul mult mai important decât în momentul de față.

”Următorii 100 de ani…”

Momentan nu putem separa această revenire în forță a Japoniei în relațiile internaționale de relația specială cu Statele Unite. Interesele și valorile comune determină o strânsă legătură. Totuși pe termen lung apar și alte perspective. În momentul de față Japonia este într-o poziție de ascensiune, cu timpul poate deveni o putere foarte mare, imperială chiar, din nou. Atuul economic și cel geografic, susținute de o putere militară serioasă, pot oferi Japoniei și șansa unei dependențe mai mici față de SUA, atribuindu-i chiar un rol mai mare pe scena internațională.

Această teorie a fost propusă la un moment dat și de către analistul geopolitic George Friedman în cartea sa ”Următorii 100 de ani”, unde autorul folosește știința geopoliticii pentru a ”prevesti” cursul viitor al statelor și al relațiilor internaționale. Asumpția este cât se poate de posibilă, ținând cont de faptul că istoria se află în continuă schimbare. Dacă parteneriatul americano-japonez este extrem de bine consolidat astăzi și se va întări în viitorul apropiat, situația se poate schimba la un moment dat odată ce și situația geopolitică se schimbă la rândul ei.

Japonia chiar are posibilitatea de a deveni o mare putere în adevăratul sens al cuvântului. Deține o parte din elementele pe care Hans J. Morgenthau le considera importante pentru puterea națională. Pe lângă un evident avantaj tehnologic există și un imens avantaj geografic. Poziția Japoniei pe glob ne face să ne gândim la posibilitatea ascensiunii unei noi puteri maritime, ca și a unei importante puteri economice care deține investiții în foarte multe state. Investiții ce nu pot să fie ignorate în contextul globalizării și al interdependenței economice.

Soarele răsare

Vorbim de o posibilitate. Cert este că SUA și Japonia au un interes comun în a pune China în șah și a opri ascensiunea acesteia ca mare putere. SUA are nevoie de Japonia în acest sens, iar Japonia are nevoie de susținerea Statelor Unite. O Japonie mai puternică ar permite americanilor să scape măcar de unele griji cu privire la continentul asiatic, iar singurul lucru ce-i lipsește Japoniei pentru a juca un rol mai relevant este o forță armată serioasă, puternică. Japonia pare să se îndrepte înspre acest obiectiv și înspre un rol tot mai important în zona Asiei. Rămâne de văzut în ce măsură guvernul lui Shinzo Abe va reuși să satisfacă interesele geopolitice ale Japoniei și când.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s