Acordul nuclear cu Iran – implicații geopolitice

now-the-really-hard-part-starts-after-landmark-iran-nuclear-deal

 Încheierea unui acord nuclear cu Iranul a stârnit numeroase polemici. Opiniile sunt împărțite. Mulți au criticat acest eveniment drept un eșec politic din partea administrației Obama, iar alții au sărbătorit o victorie a diplomației. Israelul și Arabia Saudită în particular și-au manifestat îngrijorarea și, în cazul Israelului, chiar opoziția față de un acord cu Iranul drept o greșeală politică, o naivitate. Opiniile lor sunt oarecum justificate, dar mai important este să vedem cum se vor contura lucrurile de acum înainte. Dincolo de natura mai bună sau mai puțină bună a unui astfel de acord este bine să știm care au fost cauzele ce au dus la încheierea sa, de ce se teme Israelul și care sunt implicațiile geopolitice ale acestuia.

Acordul Nuclear semnat cu Iranul obligă într-adevăr statul iranian să diminueze din capacitatea sa nucleară, evitând astfel producerea unor arme nucleare care să amenință pacea și securitatea mondială. Pentru a întări această obligație Iranul va accepta ca reprezentanți ONU să verifice centralele nucleare de pe teritoriul țării. Alternativa ar fi ruperea acordului și revenirea la starea de fapt dinainte. Din acest punct de vedere acordul este salutar. Evită o intensificare a conflictului deja istoric cu Iranul și dezvoltarea unor arme nucleare. Sigur, nu este perfect, dar aș îndrăzni să spun că într-o oarecare măsură este mai bună decât alternativa.

Echilibrul puterii, ISIS și cursa pentru influență

Pe de altă parte imperfecțiunea acestui acord vine din faptul că Iranul are drum liber spre o nouă dezvoltare economică, lucru ce va facilita o posibilă expansiune a influenței sale regionale și susținerea pentru organizații precum Hezbollah ori pt. regimul Assad. Aici îngrijorarea Israelului și Arabiei Saudite este mai mult decât legitimă fiindcă acestea se află într-un conflict geopolitic cu Iranul. Israelul nu este recunoscut de Iran, iar guvernul de la Teheran susține cauza palestiniană. Arabia Saudită se află în vecinătatea Iranului și duce o luptă pentru influență regională (o influență care păstrează, de fapt, echilibrul de putere în Golful Persic), o luptă foarte vizibilă astăzi datorită conflictul prin interpuși din Yemen.

Îngrijorarea partenerilor strategici ai SUA n-ar trebuie deci să ne mire, fără sancțiunile economice ce urmează a fi ridicate prin acordul semnat Iranul se va putea dezvolta, va putea atrage capital și va putea să-și susțină partenerii. Lupta geopolitică devine mai grea din acest punct de vedere, cu atât mai mult cu cât acordul nu este un tratat de pace, nu este o alianță, ci un simplu acord menit să evite un conflict militar, pe de o parte, și să reintroducă Iranul în economia globală, pe de alta. Ostilitatea între Iran și SUA, Israel sau Arabia Saudită, rămâne valabilă, iar tocmai din acest motiv și pentru a-și repara relațiile cu partenerii din Orientul Mijlociu secretarul de stat al SUA a început un turneu diplomatic în Israel și Arabia Saudită.

Perioada care urmează o să fie dificilă din punct de vedere geostrategic, iar principalul obiectiv al SUA va fi să-și întărească partenerii și să mențină Iranul sub un control minim necesar pentru a evita o extindere prea mare a influenței sale regionale. Control minim pentru că SUA nu vrea nici să închidă Iranul în propriile granițe. Nu trebuie trecut cu vederea nici un alt obiectiv al acestui acord și anume necesitatea distrugerii ISIS fără o intervenție americană cu ”boots on the ground”. Atât SUA cât și Iranul văd în Statul Islamic o amenințare mult mai mare la securitatea proprie, iar obiectivul principal în momentul de față când vorbim de Orientul Mijlociu este eliminarea Statului Islamic, lucru care, ca multe altele în politică, se face cu compromisuri.

Nu putem exclude totuși Uniunea Europeană, în primul rând Germania, din această ecuație. Acordul nuclear cu Iran s-a dovedit un succes diplomatic în primul rând pentru Europa. Conflictul dintre SUA și Iran a permis Europei să joace un rol pe care-l va mai juca de acum înainte, cel de mediator între lumi diferite. Pentru Europa a fost o manifestare a existenței sale și a unui rol mai activ în politica globală, inclusiv în spațiul conflictual și adeseori haotic al Orientului Mijlociu. Ce a urmărit și ce a câștigat Europa/Germania de aici ? Dacă ne luăm după discursurile vice premierului german Sigmar Gabriel s-a câștigat în primul rând o nouă sursă de gaze, un nou mediu de afaceri pe termen mediu și lung, menite să reducă dependența dovedită periculoasă față de gazele rusești.

Dincolo de pozițiile radicale

Acordul în sine nu este neapărat bun și nici neapărat rău. Când vine vorba de politică ezit să fac astfel de clarificări și aș prefera să tratez lucrurile dintr-o perspectivă a celor mai bune posibilități aici și acum, în contextul dat. Este bine că avem un acord, că evităm un conflict militar deschis, că cel puțin se întârzie dezvoltarea unor arme nucleare în Iran și că dobândim șanse noi împotriva unei amenințări precum Statul Islamic. Partea rea apare când știm că nici sancțiunile economice la adresa Iranului nu vor mai rămâne valabile, iar acest lucru permite unui stat ostil să se dezvolte și să-și extindă influența, devenind o provocare și mai mare la adresa unor state precum Arabia Saudită sau Israel, dar și a altora precum Irak.

Irakul nu trebuie ignorat. SUA și Iran au un obiectiv comun în a distruge ISIS înainte să se dezvolte prea mult, înainte să-și întărească fundația pentru noul lor califat (fiindcă asta urmăresc, să clădească un stat, nu o simplă grupare teroristă care să lovească în SUA). Iranul are deja miliții pe teren în Irak, iar o înfrângere a Statului Islamic ar fi oricând însoțită de o întărire a influenței pe care Iranul o are în Irak, în defavoarea influenței exercitate de Statele Unite. În acest joc diplomatic, geopolitic și geostrategic, trebuie menținut echilibrul de putere arab, iar SUA va căuta metode pentru a-și întări partenerii, pentru a limita influența Iranului și în același timp pentru a colabora cu Iran împotriva ISIS.

Siria nu iese din scenariu, ci din contră. Războiul civil din Siria are mai multe implicații. Nu e doar lupta contra unui dictator (Assad) și nici doar lupta contra jihadului promovat de ISIS. Putem spune că toți actorii politici importanți din Orientul Mijlociu au un interes în Siria și susțin diferite grupuri pe la spate. Iranul susține regimul Assad și a trimis aripa sa externă, Hezbollah, pentru a lupta contra ISIS, dar și contra grupărilor rebele mai mici. Turcia și Arabia Saudită susțin rebelii împotriva lui Assad, iar unele zvonuri afirmă și o susținere mai mult sau mai puțin directă pentru ISIS (lucru pe care Erdogan vrea să-l infirme), SUA caută o cale de mijloc cu rebeli moderați, iar kurzii încearcă să se apere, organizându-se și dând naștere unei alte posibilități pentru viitor, un stat kurd la granița Turciei.

Interdependența economică este un alt factor care se urmărește și care trebuie luat în considerare. Prin intermediul reintroducerii Iranului în sistemul economic global se creează premizele unei interdependențe economice. Iranul își va construi viitorul pe acest sistem, pe investiții străine, pe afaceri cu occidentul, iar pe termen lung acest lucru poate oferi Europei sau Americii mijloace prin care să țină Iranul în lesă. Deși nu putem ignora nici ideologia Iranului, nici pozițiile radicale ale ghidului suprem. Dacă un președinte mai rațional precum Putin a putut să ignore interdependența economică și să riște stabilitatea propriei țări pentru interese geopolitice și vise expansioniste nu avem nici o garanație că Iranul n-ar putea proceda la fel.

În sfârșit, acordul este încheiat. Statele Unite trebuie să găsească o cale pentru a-și întări partenerii și a păstra echilibrul de putere în zona Orientului Mijlociu, evitând o dezvoltarea prea mare a Iranului. Șansele sunt să încerce acest lucru, la fel cum vor încerca să colaboreze cu Iran împotriva Statului Islamic (aș zice că aici se află principala motivație din spatele acordului, cel puțin pentru americani). Nu trebuie permisă slăbirea relațiilor cu Israel și Arabia Saudită, motiv pentru care America va încerca să ofere asigurări acestora. Europa va încerca să-și satisfacă o parte din nevoile energetice și economice cu Iranul, iar Iranul va încerca să profite de refacerea economiei ce se întrevede pentru a-și întări poziția și partenerii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s