Interesele și geopolitica României în sec. XXI

11031647_1575418142725955_120238058342598328_n

Fiecare stat, fiecare țară este ghidată în politica externă de către un set de interese bine definite. Acestea se află în legătură cu valorile, poziția geografică, resursele, curentele de gândire și toate elementele care ajung, inevitabil, să influențeze dimensiunea socio-politică a unei națiuni. România nu face excepție, iar teza de bază a realismului politic este tocmai accentul pus pe urmărirea intereselor în politica externă, interesul fiind definit ca putere (Hans J. Morgenthau).

Care sunt interesele României în acest secol ? Depinde cum le clasificăm, dar putem să vorbim despre interese în funcție de natură: geopolitice, economice și așa mai departe. România nu este o mare putere, nu are interese care să treacă dincolo de granițele regionale în care se situează. Interesele noastre se limitează mai degrabă la asigurarea securității (naționale, umane), prosperitatea economică și deplina integrare în comunitatea euroatlantică.

Asigurarea securității într-un secol tot mai haotic

Sfârșitul Războiului Rece a venit cu un trend foarte popular la vremea respectivă. Oameni precum Francis Fukuyama au promovat ideea de ”sfârșit al istoriei” pentru a marca triumful final al viziunii liberale și democratice. Perspectiva lor s-a destrămat treptat cu apariția noilor actori non-statali, dar și cu opoziția unor actori statali majori față de influența SUA în lume. Sistemul unipolar s-a sfârșit, de bipolaritate nu mai putem vorbi, iar acum ne găsim într-o paradigmă multipolară.

Lumea devine tot mai haotică, iar incertitudinea este singura certitudine pe care o avem. Nu o putem alunga, în schimb putem încerca să o controlăm. Situată în zona Mării Negre, în vecinătatea Balcanilor și în apropiere de Rusia, înconjurată de vecini nu foarte prietenoși, România trebuie să-și asigure supravițuire și securitatea teritorială, geopolitică. Poziția noastră geografică acționează precum o vulnerabilitate, iar noi trebuie să încercăm a reduce această vulnerabilitate pe cât posibil.

Un interes major de securitate și de natură geopolitică al României constă în eliminarea și păstrarea la distanță a influenței pe care Federația Rusă o exercite în regiune. Acest lucru se datorează atât unei perspective istorice, România și Rusia având o istorie conflictuală, cât și atitudinii expansioniste și de dominație pe care Federația Rusă a arătat-o în Georgia și Ucraina, teoretizată și în lucrările ideologului Alexander Dughin.

Dughin afirma că Rusia trebuie să atragă țările estice precum Polonia și România înapoi în axa sa, iar Europa trebuie dezbinate de SUA și oferită Germaniei. În acest sens ni se formează în fața ochilor o mică perspectivă asupra geopoliticii Kremlinului. Rusia își urmărește cu desăvârșire interesele, iar în acest proces nu este limitată de valori morale. Acționează liber și ignoră dreptul la autodeterminare al națiunilor dacă acest drept vine în opoziție cu propriul interes.

Tendința în istoria Rusiei a fost de apărare prin expansiune. A ține granițele cât mai departe de Moscova prin intermediul unor state interpuse. Rusia trăiește încă într-o paradigmă a Războiului Rece și nu poate accepta vecini nesubordonați. România este o țară interesată să-și apere suvernitatea și drepturile, totodată și valorile democratice, libertățile cetățenilor, prin urmare a păstra influența fratelui cel mare de la răsărit cât mai limitată reprezintă un interes geopolitic major.

Un astfel de interes este accentuat și de dorința noastră de a recăpăta teritoriul pierdut al Basarabiei, astăzi Republica Moldova, sau cel puțin de a-i ajuta pe moldoveni să se integreze în cadrul Uniunii Europene. Astfel avem chiar și o garanație că Rusia nu se va apropia de granițele noastre printr-o posibilă întoarcere a Moldovei în brațele Moscovei. Mitul reunificării (menționat de Barry Buzan) este încă un aspect dominant în sufletul multor români, iar politica Bucureștiului este profund influențată de acest fapt.

Apartenența noastră la NATO este de maximă importanță. După Revoluția din decembrie 89 România a urmărit aderarea la NATO tocmai pentru a-și asigura propria securitate în raport cu Federația Rusă, dar și cu vecinii săi cei mai apropiați, a căror sentimente pentru România nu au fost niciodată dintre cele mai bune. Doar aparținând de o mare alianță militară și doar printr-un parteneriat strategic cu Statele Unite suntem capabili să evităm orice tentativă a Kremlinului de a-și extinde influența. Mihai-Răzvan Ungureanu, actualul director al SIE, menționează acest lucru în unele interviuri.

Dezvoltarea unor relații de colaborare cu actori regionali importanți a căror interese sunt similare cu ale noastre reprezintă, de asemenea, o etapă de trecut. Polonia, Turcia, Țările Baltice și Ucraina sunt principalii actori statali din regiune cu care împărțim interese comune și alături de care putem dezvolta un bloc atlantic în estul Europei. În acest sens ultimele vizite și acțiuni ale președintelui Iohannis și ale diplomației române sunt semnificative.

Față de vecinii imediați (Ungaria, Bulgaria, Serbia) România trebuie să manifeste vigilență. Toate cele trei țări sunt aproape indiferent la valorile euroatlantice și se află în această barcă strict din interes (de natură geografică). Ungaria și Serbia ar prefera ambele compania Rusiei și acționează în favoarea acesteia în cadrul UE. Bulgaria este indiferentă și joacă în funcție de vreme. În cazul unui conflict și al apropierii Rusiei de granițele lor nu știm ce poziție și-ar asuma, deși șansele sunt pentru una pro-Rusia.

Marea Neagră este punctul central atunci când vorbim despre geopolitica României, lucru afirmat și de dl. ambasador George Cristian Maior în câteva din lucrările sale (Noul Aliat, Cunoaștere Strategică în Zona Mării Negre). Accesul la Marea Neagră este un avantaj și un dezavantaj totodată. Exploatarea resurselor din subsolul Mării Negre și întărirea forțelor navale pentru asigurarea granițelor proprii, cât și europene (eventual prin parteneriat cu Turcia) este un obiectiv major. Concomitent trebuie să ținem cont de faptul că Marea Neagră este un punct de tranzit între civilizații și pentru grupuri de crimă organizată sau chiar organizații teroriste.

Prosperitate și bună stare

Pe plan economic România a urmărit și urmărește atingerea unui nivel stabil de prosperitate și bună stare generală. Economia influențează sfera politică și de securitate la fel cum aceasta influențează economia. O interdependență vizibilă. Un stat bogat este capabil să-și asigure viitorul. Cetățenii cu un nivel de trai bun reprezintă o populație fericită, de obicei în creștere și cu potențial pe plan educațional și de dezvoltare a elitelor.

În politica internă acest lucru echivalează cu legitimitatea statului și a clasei politice și reușește să elimine unele vulnerabilităi. Corupția este o vulnerabilitate împotriva căreia se duce o luptă clară tocmai din pricina acestui motiv. România urmărește să fie o națiune prosperă în cadrul Uniunii Europene și totodată o națiune sigură.

Din acest punct de vedere promovarea unor condiții mai bune pentru IMM-uri, atragerea de investitori străini și promovarea unei mentalități adecvate pentru capitalism în sistemul de învățământ devin interese de stat. Dacă în ceea ce privește apărarea militară România pune accentu pe apartenența la NATO și relația sa deosebită cu Statele Unite pe plan economic primează apartenența la UE și relația cu state puternice din punct de vedere economic precum Germania.

Germania este o zonă din care putem atrage investitori. Investitorii echivalează cu apariția locurilor de muncă și contribuția la economia de stat. Locurile de muncă echivalează cu o populație plătită și fericită, cu atât mai mult cu cât va exista o competiție mai mare pe piața muncii, iar salariile vor reprezenta o unealtă în cadrul competiției.

Economia și securitate este intersectează în privința independenței energetice. România trebuie să evite dependența energetică (și orice formă de dependență) față de Federația Rusă. Acest lucru îi garantează libertatea de decizie politică. Lucru ce ne deosebește astăzi de germani a căror dependență de gazele rusești dictează un interes pentru o politică mai puțin ostilă față de acțiunile Federației Ruse în Ucraina.

George Friedman afirmă într-un interviu acordat ProTV că exploatarea gazelor de șist ori a resurselor din largul Mării Negre sunt mijloace prin care putem evita dependența energetică foarte mare. Din punctul meu de vedere nici cărbunele nu este de ignorat, reprezentând o resursă ce se poate dovedi utilă pentru asigurarea independenței noastre energetice. Din păcatre industria mineritului este prost administrată, dominată de corupție și adesea ignorată de către stat, ceea ce reduce productivitatea în raport cu consumul banului public. O privatizare grijulie printr-un contract bine definit între un investitor privat și statul s-ar putea dovedi utilă la acest capitol.

Criza din Ucraina, problemele din Grecia și instabilitatea generală care pare să guverneze în jurul României, numărul mare de incertitudini, fac din România un bastion euroatlantic și de stabilitate, cu o economie în creștere și cu o politică clară. Acest lucru poate contribui la atragerea de investitori și totodată conferă României un rol și voce mai importante în cadrul NATO și al Uniunii Europene, devenind un actor regional de maximă importanță (România nu trebuie să se teamă în a-și asuma noul rol geopolitic).

Integrarea euroatlantică deplină

Încă de la aderarea la NATO, iar ulterior la UE, România lucrează în procesul de integrare deplină. Integrarea deplină echivalează în conștiința populară cu securitatea și prosperitatea, ambele menționate mai sus. Pentru a finaliza procesul de integrare România este dispusă să facă multe (poziția geografică nu-i permite orgolii majore), iar combaterea corupției, creșterea forțelor apărării (și mai buna finanțare a armatei), liberalizarea pieței sunt principalele rute în acest sens.

Românii de rând își doresc integrarea deplină, iar o parte din clasa politică de asemenea. O alta o combate șimțindu-se amenințată (îndeosebi de lupta anti-corupție), iar o alta încearcă să se deghizeze în susținători ai ei pentru a o folosi ca instrument de propagandă politică (unul tot mai eficient). Cu privire la politicienii care combat integrarea euroatlantică trebuie spus că aceștia prezintă tendințe vădite de colaborare cu țări din afară sistemului european și atlanticist, inclusiv pro-moscovite.

În loc de încheiere

Interesele României în sec. XXI se intersectează pe această axă: securitate-prosperitate-integrare. Ele sunt dependente de apartenența la NATO și UE, de parteneriatele strategice pe care le avem și de mai buna dezvoltare a economiei de piață. Principalele amenințări la adresa României vin dinspre Moscova și (posibil) vecinii imediați. Vigilența trebuie să definească politica Bucureștiului. Marea Neagră este punctul geopolitic de bază, iar de pe urma poziției noastre putem profita, la fel cum putem pierde. Viitorul României se leagă de Marea Neagră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s