Mega moschee în București – oportună sau nu ?

islam

Știrea construirii celei mai mari moschei din Europa la București a făcut înconjurul presei românești și a stârnit reacții dintre cele mai diverse. Personalități și jurnaliști și-au asumat diferite poziții cu privire la acest proiect finanțat de către statul turc pe teritoriul României. Avem opinia radicală a fostului președinte Băsescu, care vede construirea unei moschei drept o amenințare la adresa securității naționale, în opoziția cu opinia premierului Victor Ponta sau a președintelui Iohannis care nu văd nici o problemă cu acest proiect. Nici jurnaliști precum Rareș Bogdan sau Radu Tudor nu tind să rămână indiferenți, primul declanșând adevărate proteste de la măsuță în cadrul emisiunii sale, iar al doilea acuzându-l pe fostul președinte că nu știe nimic de politică, iar proiectul de față nu reprezintă nici o amenințare și nici un risc de securitate.

Opiniile diferă de ambele tabere și tema discuției încep să semene mai mult cu o polarizare între fanii fostului președinte și fanii premierului. Dar printr-o abordare mai puțin partinică și, sperăm noi, mai serioasă, putem ajunge la o concluzie obiectivă cu privire la acest proiect ? Care-i este originea, ce câștigă statul român, dar statul turc ? În sfârșit, în ce măsură se poate dovedi această moschee un magnet pentru teroriști cum sunt cei din cadrul organizației ”Statul Islamic” ? Aceste întrebări merită discutate de pe o poziție echilibrată și merită un răspuns obiectiv și rațional, bazat pe argumente și fără să sară definitiv într-o tabără sau alta, să discrediteze o persoana sau alta.

Unde a început totul ? Interese și influență

Proiectul construirii acestei moschei nu aparține, de fapt și de drept, comunității musulmane din România. Deși mulți ar putea să fie tentați de o astfel de afirmație, ea este ireală. Musulmanii români au deja câteva moschei în București și pe teritoriul țării, iar comunitatea lor este una relativ restrânsă (aflată într-o creștere înceată), construită mai mult în jurul minorității turce de pe teritoriul României, câțiva tătari, albanezi și imigranți veniți de pe ici și colo și câțiva convertiți. Din acest punct de vedere predomină cultul sunnit și vorbim despre 0,3% din populația țării.

Construirea moscheii nu este proiectul acestor comunități de credincioși musulmani, ci este un proiect dezvoltat și finanțat de către statul turc în colaborare cu statul român. Ce prevede acest proiect, de fapt, este construirea unei moschei în București (cea mai mare din Europa după informațiile apărute în spațiul public) și alături de acest un loc de studiu pentru musulmani.

Nu aș spune că construirea acestei moschei ține într-atât de dragostea unora sau altora pentru credința islamică, cât mai mult de interese geopolitice profunde. Turcia sub Erdogan și-a asumat o politică pan-otomană vizibilă. În această politică islamul joacă mai degrabă un rol identitar decât orice altceva (cum a fost mai mereu în istoria modernă a Turciei; musulmanii turci nu sunt devotați islamului, ci mai degrabă sunt musulmani pentru că sunt turci, ca mulți ortodocși români), un rol identitar important în orice activitate a statului turc de a-și extinde și a-și menține influența în afara granițelor, cât și în ceea ce privește campania lui Erdogan de a obține susținerea turcilor din afara granițelor.

Proiectul finanțat de Turcia vizează tocmai acest lucru. O catedrală imensă care pune Turcia în poziția de ocrotitor al lumii musulmane în Europa și de unde statul turc poate să-și extindă influența printre comunitățile din afară propriilor granițe.

Din acest punct de vedere România nu are foarte mult de câștigat, exceptând faptul că relația cu Turcia este una de maxim interes strategic și geopolitic. Turcia deține probabil cea mai puternică flotă la Marea Neagră, iar poziția ei o face un actor regional important. Ține-i pe turci aproape și-ți poți îmbunătăți securitatea la mare tocmai prin ajutorul lor și prin colaborarea prețioasă cu ei. Lucru de care ține cont în condițiile vecinătății cu Rusia pe care Marea Neagră o impune. Turcia, stat membru NATO, poziționat la Marea Neagră și cu o forță militară mai mare decât a multor state europene reprezintă un aliat necesar în politica diplomației române.

A-l refuza pe Erdogan, a răci relațiile româno-turce sau a nu profita de orice ocazie pentru a le îmbunătăți ar fi o eroare din acest punct de vedere. Turcia este un partener strategic la fel de important ca Polonia și aproape la fel de important ca SUA în ecuația de putere a Mării Negre.

Mega moscheea – magnet pentru teroriști sau simplă casă de rugăciuni ?

Președintele Traian Băsescu s-a dovedit, alături de Rareș Bogdan, cel mai aprig criticul al construirii unei moschei în București. În opinia dânsului aceasta ar putea atrage tineri musulmani sau ar putea contribui la convertirea altora la islam și eventual radicalizarea lor, oferind un mediu prielnic pentru teroriști. Observația președintelui pare discriminatorie la adresa comunității musulmane, dar nimeni nu poate nega că din rândurile acestei comunități vine o vulnerabilitate ce se poate transforma oricând în amenințare (așa cum se întâmplă în Franța), mai ales că vorbim de musulmani sunniți (religia Statului Islamic).

Pe de altă parte vorbim de o comunitate rezervată care nu a manifestat atitudini ostile față de statul român și care, în orice sistem democratic, are la fel de multe drepturi ca orice altă comunitate religioasă. Biserica Ortodoxă Română construiește o catedrală imensă din bani publici pe motivul că bisericile nu sunt suficient de încăpătoare pentru numărul masiv de credincioși. Comunitatea musulmană și statul turc adoptă același motiv, cum ar putea statul român să-l respingă și să adopte o atitudine de discriminare față de una din comunitățile prezente pe teritoriul său ?

Trebuie să fim conștienți și de faptul că vorbim, menționez din nou, despre musulmani predominant de origine turcă. Pentru ei credința are un rol de cu totul altă natură decât cea a membrilor ISIS. O moschee finanțată și controlată de statul turc nu este un centru de recrutare pentru organizații teroriste, ci un centru de influență al Turciei unde comunitățile de turci din România pot să fie ținute închegate și influențate. Totodată respingerea proiectului poate stârni reacții printre musulmani și să-i facă să se simtă discriminați, excluși de societate, priviți cu ochi răi, ceea ce ar servi ca un bun element de propagandă pentru ISIS.

Da, să fim siguri că un număr mai mare de musulmani pe teritoriul României crește vulnerabilitatea față de Statul Islamic și un eventual atac terorist. O moschee imensă poate să-i atragă, să acționeze ca un mesaj: iată, sunteți bine veniți! Dar nici respingerea ei nu este o variantă mai bună, atât din motive geopolitice, cât și în raport cu valorile democratice ale statului român și în raport cu comunitatea musulmană din România.

Ce se întâmplă mai departe ?

Aspecte negative și pozitive există de ambele părți ale argumentului și ca de multe ori în politică totul se rezumă la o alegere amorală, dincolo de bine și de rău, eventual între un rău mai mare și unul mai mic. O astfel de perspectivă este profund dependentă de opiniile subiective ale celor implicați în procesul de decizie. Din acest motiv cred că indiferent de critice aduse construirii unei moschei proiectul va merge mai departe, bucurându-se de finanțarea statului turc, de dorința statului român de a întări legăturile cu Turcia și de a evita un conflict cu propria comunitate de musulmani. Nici Victor Ponta, nici Klaus Iohannis nu au suficiente motive pentru a nu accepta asta și nici nu au o poziție foarte confortabilă pentru a respinge proiectul.

Evident, contează și contextul. Dacă s-ar forma un curent popular, de mase, împotriva construirii unei moschei și ar amenința forța electorală a PSD ori a PNL aproape sigur va urma și oprirea unei astfel de construcții. Un astfel de scenariu este puțin probabil, dar ne putem aștepta la orice. Românii nu au tendințe împotriva comunității musulmane. Există doar mici grupuri naționaliste ori ultra-religioase care au astfel de sentimente, ori oameni care critică proiectul pentru a-i lovi pe ce-i implicați de fapt în acest proces.

În sfârșit, tot ce s-ar putea face pentru a reduce din risc este ce s-a făcut și până acum. O activitate profesionistă a serviciului de informații interne al țării, SRI, care să includă monitorizări, analize, s.a.m.d. România nu este o țintă majoră pentru teroriști în momentul de față și nici comunitatea musulmană nu este una masivă, neexistând disensiune prezente în societatea franceză, britanică sau germană. Cu sau fără mega moschee oamenii pot fi convertiți în lipsa valorilor, pot fi recrutați online, teroriștii pot veni drept imigranți, iar doar o bună activitate de intelligence (și un cadru legal adecvat pentru aceasta) poate respinge astfel de amenințări.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s