Metamorfoza actorilor non-statali în actori statali

s034291969

Secolul pe care-l parcurgem este unul al vitezei și al informației. Un secol al surselor deschise. Globalizarea a făcut posibilă apariția unor noi forme de manifestare în politica globală și unor noi tipuri de actori. Actorii de tip non-statal, transfrontalier, sunt cel mai bun exemplu în acest sens, iar dintre aceștia cea mai mare provocare, evidențiată după 9/11 o reprezintă organizațiile teroriste. Al-Qaeda a dominat odinioară scena terorismului internațional, dezvoltând rețele și lovind peste tot pentru a provoca teroare în rândurile adversarilor. Astăzi al-Qaeda este doar o umbră a ce a fost odată, iar o altă organizație, Statul Islamic, pare să intre în lumina reflectoarelor. 

Ca și al-Qaeda Statul Islamic este o organizație teroristă. Are rețele în Europa și-n SUA bazându-se pe convertiți și pe comunitățile de musulmani în general. Spre deosebire de al-Qaeda ISIS au învățat să folosească uneltele globalizării în folos propriu. Internetul a devenit o unealtă pentru a recruta și a răspândi teroarea. Statul Islamic se mai diferențiază de al-Qaeda printr-un lucru. Procesul de metamorfoză dintr-un actor non-statal într-unul statal. Această organizație are un scop final bine definit și evidențiat de numele său: construirea unui nou califat (nu reconstruirea celui vechi, atenție!), adică a Statului Islamic. Un stat care să depășească naționalitățile și să aibă la bază credința islamic sunnită, salafismul mai exact.

Statul Islamic și nașterea califatului

Procesul de metamorfoză prin care trece această organizație jihadistă n-ar trebui să ne mire. De fapt este o consecință normală a haosului care domnește în Orientul Mijlociu. Loretta Napoleoni, o jurnalistă care cunoaște lumea islamică și terorismul, a scris o carte intitulată ”Califatul Terorii” unde abordează fix această problemă și discută originile Statului Islamic, cauza care a dus la apariția acestei organizații. Istoria este puțin mai complexă și trece de momentul declarării Califatului, mergând până la liderul terorist al-Zarkawi. Merită menționat totuși contextul final al nașterii: conflictele inter-religioase din Irak, lipsa de legitimitate a statului, războiului civil din Siria și retragerea trupelor americane din Irak.

Aceste realități au dus la slăbirea inevitabilă a celor două state, sirian și irakian, lăsând un vid de putere care să fie umplut de orice era dispus să o facă. Corupția guvernului irakian și discriminarea comunității sunni au servit ca unealtă de propagandă pentru ISIS în faza sa incipientă, iar războiul civil din Siria le-a permis să se mute într-un alt loc și să recruteze oameni, să obțină arme și finanțări, pentru ca mai apoi să se întoarcă în Irak, păstrându-și poziția și-n Siria și să profite în cele din urmă de retragerea trupelor americane și de haosul lăsat în urmă. Un guvern irakian cu o legitimitate scăzută, cu instrumente de forță slabe și un stat sirian dezbinat și incapabil să se opună forței unificate a ISIS.

Statul Islamic a intrat în prim plan în acest context. Din haos se va naște ordine, este un motto latin foarte înțelept care n-ar trebui să lipsească nici din analiza evenimentelor socio-politice. Haosul nu este niciodată permanent, în el diferiți actori luptându-se pentru a-și instaura propria ordine. Asta face acum și al-Baghdadi cu organizația sa. Ei nu duc o simplă luptă împotriva occidentului, ci creează un stat. Spre deosebire de al-Qaeda ISIS nu se ascunde pe un anumit teritoriu, ci cucerește un anumit teritoriu. În acest teritoriu care aparține Statului Islamic aceștia au format o întreagă infrastructură în folosul populației, făcând ce trebuia să facă un stat inexistent și obținând astfel sprijin popular.

Vedem aici o altă față a unei organizații teroriste în procesul ei de transformare într-un stat. Pe lângă fața care inspiră frică și teroare, avem și aspectul mult mai pragmatic al unui stat care asigură cele necesare pentru cei ce trăiesc pe teritoriul său și se conformează cu legile sale. Evident, nu se aplică și pentru adepții altor culte, ci doar pentru sunniți. Restul fie plătesc, fie se convertesc, fie pier. Dincolo de acest lucru vedem cum din haos și din absența statului național se naște un nou stat sau cel puțin se încearcă acest lucru. Un stat amenințător și care dă naștere unui precedent periculos, iar pentru a-l distruge nu-i de ajuns forța militară (care este necesară și care lipsește cu desăvârșire), fiind nevoie și de întărirea statelor deja existente, de oferirea unui alternative.

Pe de altă parte trebuie să menționăm că ISIS este încă o forță slabă. Domină doar acolo unde nu există oponenți reali și tinde să piardă unde se confruntă cu forțe bine antrenate, bine echipate sau cu un moral înalt. Forțele iraniene și Peshmerga reușesc să învingă ISIS în diferite lupte pe care aceștia au început să le evite. Singurele victorii ale Statului Islamic sunt cele împotriva armatei irakiene, prost pregătită și cu un moral scăzut, ori a diferitelor grupuri care se luptă între ele în Siria.

Dincolo de ISIS: Peshmerga, Sectorul de Dreapta, separatiștii ruși

Situația ne aduce puțin aminte de Afganistan. De felul în care un non-stat veritabil a permis unor rețele teroriste să se adăpostească pe teritoriul său și de acolo să lovească în restul lumii. Într-o lume tot mai globalizată un stat slab, aparent neimportant pe hartă, poate să reprezintă un risc major pentru un stat puternic sau chiar pentru ordinea internațională. Ce se întâmplă la capătul opus al pământului cu un stat aparent irelevant s-ar putea să afecteze într-un fel politica americană, ordinea globală sau securitatea altor state.

Nu e vorba doar de lumea islamică. Doar de al-Qaeda și ISIS, ci de orice stat slăbit, dominat de haos sau aproape non-existent. Peste tot există potențialul pentru ca actori non-statali să preia controlul și să folosească acest lucru pentru a lovi în ordinea internațională, așa fragilă cum este acum. Titlul articolului nu face referire la Statul Islamic, ci are un caracter mult mai general pentru că și potențialul de metamorfoză a unor actori non-statali în actori statali nu se limitează doar la ISIS.

Avem, de exemplu, forțele de apărare ale kurzilor în Siria, în Irak. Aceștia luptă pentru a se apăra de Statul Islamic. Peshmerga s-a născut ca și ISIS, din lipsa unui stat care să-și facă datoria și care să-i apere pe kurzi de violențele inter-religioase și inter-etnice. Există un potențial aparte în această organizație și-n traseul ei, un potențial care nu se leagă de o activitate pe termen scurt, ci una pe termen lung și care poate duce la nașterea sau măcar la încercarea de formare a unui stat kurd în lumea cuprinsă de haos și de conflicte a Orientului Mijlociu. Dincolo de discuția privind legitimitatea unei astfel de pretenții trebuie să luăm în calcul posibilitatea, potențialul și cum ar putea afecta, la rându-i, ordinea internațională (sau ce a mai rămas din ea).

Un alt exemplu este în Ucraina. Forțele naționaliste și diferiți oameni de afaceri cu propriile unități paramilitare au jucat un rol important în conflictul armat cu separatiștii ruși. Pe de altă parte aceștia au devenit și o provocare pentru autoritatea noii puteri de la Kiev. Chiar recent armata a încercat să dezarmeze un grup armat de ultra-naționaliști, iar aceștia s-au împotrivit. Statul ucrainean este puțin mai bine consolidat decât altele așa că poate rezista unui conflict cu actori interni, deși asta l-ar slăbi în raport cu adversarii externi. Nu putem ignora faptul că și astfel de actori precum ultra-naționaliștii ar avea potențialul de a da naștere unei enclave și a încerca să devină un stat, la fel cum au făcut și separatiștii ruși, ei fiind totuși dependenți de Moscova, un caz diferit.

Globalizarea își spune cuvântul

Lumea de astăzi este o lume globalizată. Acesta este un fapt de care orice actor sau analist politic trebuie să țină cont. Nu suntem vulnerabili la ce petrece în alte părți ale lumii, iar statele naționale nu mai sunt singurii actori din jocul geopolitic. Actorii non-statali au un cuvânt de spus, iar noua paradigmă impusă de Statul Islamic (care nu se mai limitează la Irak și Siria) este cea a posibilității transformării unor astfel de actori în actori statali. Statele trebuie să țină cont de această nouă realitate și inclusiv în războiul împotriva terorismului trebuie să o aibă în seamă pentru a putea pune capăt cauzelor care au dus la apariția unor organizații ale terorii precum ISIS, dar și pentru a putea sesiza amenințările atunci când apar.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Metamorfoza actorilor non-statali în actori statali&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s