Capcana nihilismului (sau a nimicului)

Nihilismul este un curent filozofic de care toți ne lovim la un moment dat, asta dacă avem un interes pentru misterele acestei lumi și ne aflăm într-o căutare sincer a adevărului. Doctrina aceasta se învârte în jurul unei viziuni negative asupra vieții, absența unei credințe (conform Wikipedia) în orice sens real al vieții. Concepția nihilistă apare atunci când iluziile create de societate, de familie, de noi înșine, se risipesc în vânt și putem vedea lumea așa cum este ea e fapt. O imagine sugestivă este cea a unu om aflat în deșert care tocmai realizează că oaza din care se adăpa este de fapt un miraj. În fața realității omul se dă bătut și viața devine irelevantă.

Aceasta este concepția nihilistă. O concepție care a reușit să atragă mulți oameni de geniu. De la Nietzsche la Cioran. Păstrând proporțiile față de cei înainte menționați mă includ și pe mine aici, ca o persoană care a zăbovit un timp în nihilism atunci când și-a pierdut credințele pe care-și fundamenta odată viața. Dar nihilismul este o capcană, o capcană la fel de mare ca și mirajul falselor credințe. Friedrich Nietzsche a sesizat cel mai bine acest lucru în lucrările sale (Așa grăit-a Zarathustra, Știința Veselă, etc.) unde observă apariția unui pericol după ”moartea lui Dumnezeu” și anume blocajul oamenilor în zodia nihilismului, a nimicului. Omul lipsit de iluzii nu mai crede în nimic, nu mai trăiește pentru nimic, prin urmare devine un veritabil mort viu, o epavă. Acesta este cazul lui Cioran care s-a blocat definitiv pe ”culmile disperării” negăsind nici un sens, nici un rost, în această viață.

Spre deosebire de Cioran, Nietzsche vede nihilismul ca pe o simplă treaptă la care ajungem după ce renunțăm la iluzii și pe care trebuie să o parcurgem de asemenea pentru a ajunge la alta. Da, lumea nu are un sens divin, superior. Da, ordinea pe care o vedem este un simplu rezultat al unui haos primordial și noi plutim în derivă. Nu suntem cu nimic diferiți de orice alte forme de viață, poate doar cu capacitatea noastră de a raționaliza la un nivel superior. Nu avem un sens, o menire. Trăim și murim. Asta realizăm atunci când renunțăm la iluzii, la minciuni, la visele copilărie. Întrebarea ce se ivește este: ce facem mai departe ?

Proaspătului nihilist i se ivește un drum. Poate să meargă mai departe și să-și trăiască viața indiferent la această realitate, creându-și propriile valori, dându-și propriul sens, fiind cu adevărat un zeu în devenire, sau poate să pice în genunchi și să-și trăiască ultimii ani de viață în lacrimi și disperare. Cei doi filozofi pe care i-am menționat mai sus sunt, de fapt, exemple arhetipale ale acestor opțiuni de drum. Voința de putere și supraomul se confruntă cu indiferența și culmile disperării. Omul care vede mirajul pentru ceea ce este (un miraj) poate să meargă mai departe și să-și trăiască viața în deșert sau poate să se oprească și să-și aștepte, pur și simplu, pierirea.

Nihilismul este o capcană pentru că ne îndeamnă să facem asta, sau mai bine zis să nu facem nimic. Totul a fost un miraj, și ? Asta nu este un motiv pentru a mă opri din drumul meu, nu este un motiv pentru a irosi anii unei vieți de care mă pot bucura și care poate să fie foarte productivă cu sau fără un sens divin. Cu sau fără sens eu am această viață. Sunt aici și acum. Trăiesc. Am rațiunea și voința necesare pentru a-mi clădi propriul scop și pentru a mă bucura de viață fără alte iluzii. Nu am de ce să rămân blocat într-o stare demnă doar de un exponent al culturii emo. Un bun prieten îmi spunea cum vede această stare drept una de slăbiciune și într-adevăr, asta este, fiindcă între a-ți plânge de milă și a înfrunta cu curaj realitatea pentru a o stăpâni există o mare diferență.

Cu sau fără iluzii avem o viață. În egală măsură avem o alegere. Prima este cea a ignoranței versus cea a cunoașterii. Dacă alegem prima vom trăi fericiți într-un miraj, dacă alegem a doua vom înfrunta greutățile realității și ale nihilismului. Dar de acolo se ivește o altă alegere, cea de a rămâne blocați în nimicul ce apare ca o consecință a distrugerii vechilor idoli sau de a merge mai departe, construind o lume nouă în care să ne oferim un sens propriu. Din punct de vedere social, ca și din punct de vedere individual, a doua variantă este singura care ne poate oferi o satisfacție reală, prima fiind neproductivă pentru oricine.

Dacă tot am menționat elementul social putem să invocăm și un exemplu din această direcție. ”Constatarea morții lui Dumnezeu” la Nietzsche are mai mult o conotație sociologică decât una filozofică. ”Dumnezeu e mort” nu înseamnă că Dumnezeu n-ar exista sau că ar fi existat și a murit, ci că noțiunea de Dumnezeu a fost născută din ignoranță, iar odată cu dezvoltarea științelor și a cunoașterii această noțiune și produsele ei nu mai erau necesare societății occidentale. Nietzsche a constatat trecerea la o societate centrată pe Dumnezeu la una lipsită de un punct central, cu un vid pentru orice noi idoli. La intersecția destinului ce trebuia și ce trebuie să facă această societate ? Să plângă la dispariția iluziilor și să se oprească în timp sau să meargă mai departe, să progreseze, construindu-și noi valori etice, morale, socio-politice, pe baza rațiunii și a conștiinței deja existente în ființa umană ?

Aceeași întrebare se pune pentru individ, iar un răspuns nu există fiindcă nu există un ”trebuie”. Însă există o rațiune care ne permite să vedem contraproductivitatea nihilismului la nivel social, cât și la nivel individual. Viziunea existențialistă postulată de Sartre și Nietzsche se ivește ca o scară de scăpate dintr-o lume tristă și însingurată, o cale de înălțare pentru omul liber, dar totodată suficient de puternic încât să-și construiască propriul sens existențial într-o lume care, până la proba contrarie, este lipsită de sens. Bine, asta dacă excludem sensul strict biologic (nicidecum spiritual) al supraviețuirii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s