Kurdistanul și coșmarul Turciei

pkk-seizes-control-from-isis-88288ypg871

Cine urmărește în continuare evenimentele din Orientul Mijlociu nu poate să nu știe că forțele militare ale Turciei au început nu de multă vreme să lovească în Statul Islamic. Atacurile Ankarei au izbucnit după ce teroriștii ISIS au lovit Turcia, dar aceste atacuri nu sunt la fel de intense precum cele coordonate împotriva unei alte organizații considerate teroriste, dar de cu totul altă natură, și anume PKK. O formațiune extremistă care urmărește formarea unui stat kurd în Orientul Mijlociu și care a reușit să provoace Ankara într-un conflict deschis, sau mai bine zis pe Erdogan. Un conflict care nu se mai limitează doar la PKK din moment ce ultimele știri confirmă un atac turc asupra milițiilor kurde din Siria (neafiliate oficial PKK), aceleași miliții care luptă împotriva organizației ”Stat Islamic” și care sunt susținute de către Statele Unite.

De ce lovește Turcia într-un aliat al SUA împotriva terorismului islamic ? Există vreo legătură între Turcia și Statul Islamic ? Pentru această a doua întrebare aș răspunde că nu, cel puțin nu o legătură directă. Poate doar o legătură de interese pe care am abordat-o într-un alt articol (Neimplicarea Turciei în lupta cu Statul Islamic) și care s-a șubrezit când această organizație teroristă a crescut în putere și s-a apropiat tot mai mult de granițele Turciei. Revenind la prima întrebare aceasta face subiectul articolului de față. Politica lui Erdogan nu s-a schimbat din senin, reorientându-se împotriva geopoliticii americane. În schimb vine ca un răspuns la noul context de securitate din Orientul Mijlociu și la forța crescândă a kurzilor.

Apariția organizației ”Stat Islamic” și pretențiile acesteia de statalitate vin să reconfirme un scenariu specific al secolului în care trăim. Actorii statali nu mai sunt singurii care pot influența politica internațională. O mulțime de actori non-statali joacă astăzi roluri importante pe scena globală, iar după cum putem vedea există și actori non-statali care urmăresc schimbarea acestei etichete și metamorfoza într-un actor de tip statal. Exemplul ISIS nu este singurul. Milițiile kurde din Siria s-au format pentru a proteja populația kurdă de amenințarea terorismului islamic, dar este o naivitate să credem că acestea nu aderă la un ideal comun cu radicalii kurzi din cadrul PKK (situați în nordul Irakului). Un ideal de statalitate urmărit de kurzi de-a lungul istoriei lor și neatins încă, aceștia fiind împărțiți între trei state cu care nu au nimic de a face. Turcia, Siria și Irak.

Împlinirea unui astfel de scenariu ar însemna ruperea unei părți din Turcia, unei părți din Siria și a uneia din Irak, cât și apariția unui nou stat cu o poziție geopolitică destul de interesantă. Un scenariu de coșmar pentru interesele Ankarei. Politica lui Erdogan este una de afirmare a puterii turcești în zona Orientului Mijlociu și chiar în raport cu zona eurasiatică. O politică de tip neo-otoman menită să întărească poziția și vocea Turciei ca actor global, dar și să sprijine poziția lui Erdogan acasă unde simpatia publică pentru acesta pare a se afla în scădere. O astfel de politică, astfel de obiective, nu pot să fie atinse când o populație împărțită între trei state își cere propriul stat, cerând în mod concret nici mai mult nici mai puțin decât o bucată din teritoriul actual al Turciei și având potențialul de a da naștere unor probleme interne serioase pe acest teritoriu.

O astfel de imagine ar motiva teama Ankarei cu privire la kurzi și ideea unui Kurdistan în ascensiune. O idee care nu este deloc imposibilă în contextul actual. Într-un alt articol (Metamorfoza actorilor non-statali în actori statali) am scris exact despre această posibilitate care se ivește tot mai mult. Orientul Mijlociu este în haos, iar din haos întotdeauna se poate naște o nouă ordine. Când o populație mare este înarmată, are un obiectiv comun și un context haotic în care-și poate urmări planurile aceasta poate să dea naștere unor surprize serioase, neașteptate atunci când ești obișnuit cu o hartă globală ce nu se mai schimbă.

Faptul că radicalii kurzi au derulat acțiuni teroriste pe teritoriul Turciei nu a făcut decât să provoace ostilitatea, dar și teama Ankarei cu privire la intențiile kurzilor. În egală măsură afirmarea tot mai vizibilă a kurzilor în politica internă turcească se dovedește alarmantă pentru interesele politice ale lui Erdogan. Nu doar că ideea statalității kurde devine tot mai posibilă și prin extensie tot mai alarmantă, dar imaginea unui dușman comun în etnicii kurzi ar putea să reprezinte un serios profit politic pentru partidului președintelui turc. Libertatea pe care Turcia și-o ia în a lovi inclusiv miliții kurde de pe teritoriul sirian poate să țină de intrarea Rusiei în acest spațiu geografic și limitarea posibilităților americane, SUA având în mod clar nevoie de Turcia și neputând acționa împotriva ei fără a-și periclita propriile interese geostrategice.

Situația curentă este de așa natură încât se întrevede o politică tot mai ostilă a Turciei față de kurzi. Turcia este tot mai alarmată de o populație etnică destul de influentă pe propriul teritoriu și care urmărește un ideal istoric în formarea unui stat ce presupune o fâșie de pământ turcesc decât de o organizație teroristă care-i servește, indirect, interesele. Statul Islamic destabilizează Siria și slăbește pozițiile kurzilor. Turcia nu poate decât să se bucure în această situație, având o relație de inamiciție istorică cu Siria, de opoziție a intereselor, cât și o istorie nu prea plăcută cu populația kurdă care ocupă teritorii din ambele state, manifestându-și în permanență dorința de formare a unui stat propriu pe criterii etnice.

O posibilitate care merită analizată este felul în care vor reacționa kurzii la ostilitatea crescândă a Turciei, dar și cum va influența acest conflict raportul dintre Erdogan și propriul popor. În Turcia Erdogan nu mai este atât de bine văzut cum era odinioară. Populația protestează în mod constant împotriva regimului său, iar poziția sa politică este una slăbită după ultimele alegeri care au avut loc, arătând o vulnerabilitate evidentă. Poate Erdogan să folosească contextul dat, atacurile teroriste și imaginea unui dușman comun pentru a-și unifica poporul sau acestea vor scandaliza tot mai mult opinia publică împotriva președintelui turc ?

Revenind și la kurzi, aceștia nu sunt o populație neînarmată, irelevantă, ușor de pus la pământ. În Irak au o formațiune teroristă foarte bine organizată, iar în Siria miliții care deja au dobândit experiență în luptă. În interiorul Turciei kurzii au un partid ce devine tot mai vocal, tot mai influent. Poziția lor este una destul de interesantă. Cu sau fără sprijin american aceștia pot apela inclusiv la sprijinul Rusiei acum că-și face simțită prezența în Siria, dar este îndoielnic că Rusia ar acționa împotriva intereselor turcești când are nevoie de Turcia pentru a-și transporta gazele pe teritoriul acesteia.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s