Subversiune în numele Domnului

646x404

Atunci când vorbim despre subversiune ne gândim la o activitate, o măsură activă, derulată de către serviciile de spionaj în vederea subminării ordinii de stat. Într-o abordare mai restrânsă ne putem referi la ”un sistem care are capabilitatea de a influența subsisteme ale altui sistem , cu scopul de a le controla evoluția”. Aceasta este una dintre definițiile pe care le-am întâlnit pe fișele de curs de la facultate. Dar plecând de la această definiție și de la realitatea istorică vom vedea că subversiunea nu este ceva specific doar serviciilor de spionaj. De multe ori tindem să omitem felul în care diferite organizații transnaționale sau intrastatale folosesc activități subversive pentru a influența un sistem în vederea împlinirii unor interese proprii.

Pe aceeași fișă de curs menționată mai sus este dat și un exemplu concret în acest sens: Biserica Catolică. Într-adevăr, de-a lungul istoriei papalitatea a derulat fie prin intermediul unor ordine precum cel al iezuiților, fie prin intermediul cadrelor proprii ori a credincioșilor, activități care abordate obiectiv pot să fie considerate subversive. Infiltrarea unui călugăr iezuit în cercurile cele mai apropiate ale unui monarh, lupta continuă a unor credincioși catolici împotriva suveranilor proprii în vederea satisfacerii intereselor Romei. Acestea sunt realități bine documentate istoric, dar care nu țin doar de istorie, ci și de prezent. Nu țin doar de Biserica Catolică, ci și cea de cea ortodoxă, iar aceasta este tema articolului de față.

Dacă în trecut Biserica Catolică desfășura activități cu un caracter subversiv pentru pentru a influența monarhi și state pe drumul dorit de aceasta, Biserica Ortodoxă a jucat o carte diferită. Ea s-a legat într-un mod aparte de entitatea națională contopindu-se cu aceasta și cu cauza naționalistă în spațiul est-european. Ortodoxia a fost în permanență un aliat al puterii. O schimbare foarte interesantă survine odată cu apariția secularizării în acest areal geografic și în special în prezent. Religia este tot mai alungată din spațiul public înspre cel privat. Educația, dreptul, politicul, nu mai sunt dependente de aceasta, dar nici ea nu asistă pasiv.

Cel puțin în cazul României putem vorbi despre exemple concrete. Putem vorbi despre felul în care Biserica Ortodoxă Română, o simplă organizație non-guvernamentală, derulează eforturi considerabile pentru a-și introduce oamenii proprii în funcții cheie. Oameni precum Romeo Moșoiu care lucrează în Ministerul Educației fără a avea nici o legătură concretă cu educația, ci doar cu religia. Dacă nu știați de Romeo Moșoiu acesta este individul care stă în spatele platformelor împotriva educației sexuale în școli, a alianței părinților pentru ora de religie și altele de acest tip. Toată activitatea sa în cadrul învățământului se rezumă, iată, la susținerea religiei și a intereselor BOR în raport cu o lume nouă, aflată în continuă schimbare.

O astfel de activitate se încadrează perfect în definiția subversiunii. Și nu este singurul caz. Oarecum este inevitabil. Biserica Ortodoxă Română simte că este tăiată treptat de orice legătură cu centrul puterii în statul modern și anume politicul. A introduce oamenii proprii în diferite instituții de stat devine un efort natural de conservare, de protejare a unor interese specifice. Tot așa au procedat și catolicii când Anglia devenea un regat protestant sau când alte influențe ”nefaste” apăreau la partenerii lor comerciali de pe continentul asiatic. Problema apare când acest lucru vine în opoziție directă cu interesele statului și ale populației.

Este clar că acești oameni servesc alte interese decât cele ale statului pe care au jurat să-l slujească. Este de la sine evident că ei lucrează după o agendă bine definită încercând să contracareze orice acțiune ostilă intereselor BOR. Doar că o astfel de situație este inadmisibilă când un funcționar public trebuie să fie loial în primul rând țării sale, lăsând la o parte orice alte interese de grup. Cu atât mai mult cu cât opinia publică pare să-și contureze tot mai mult o poziție îndreptată împotriva instituției bisericești și a corupției care a definit-o în ultimii ani. Cu atât mai mult cu cât în contextul amenințării rusești de la granița de est a Europei religia ortodoxă devine, culmea, o vulnerabilitate în fața războiului informațional care se derulează, iar ghidați de o motivație religioasă anumite persoane aleg să acționeze în calitatea de idioți utili ai unui stat ostil intereselor românești.

Nu spun că un creștin-ortodox nu poate să facă politică. În istorie un prinț al Bisericii Catolice a lăsat de-o parte interesele papalității pentru a sluji intereselor coroanei franceze, mă refer la cardinalul de Richelieu. Ceea ce afirm este că cei care lucrează în instituții publice sau care își asumă o vocație politică trebuie să poată sluji interesul național și nicidecum o agendă cu totul diferită. Dacă interesul național îți cere o politică ostilă altor state ortodoxe atunci religia trebuie să fie irelevantă. Dacă interesul național îți cere progresul societății printr-o educație seculară, din nou, agenda religioasă devine irelevantă. Doar că interesul național nu poate să fie slujit atunci când singura ta activitate este de a promova biserica și a lovi în acțiunile ostile acesteia.

Îmi reîndrept atenția către oameni ca Romeo Moșoiu care pe parcursul carierei lor nu s-au distins cu nimic altceva decât cu ieșiri în favoarea pozițiilor Bisericii Ortodoxe Române. Învățământul se află într-o stare degradabilă, dar problema cuiva care ar trebui să-și aducă contribuția la rezolvarea acestei probleme stă în facerea sau nefacerea educației sexuale în școli. O problemă care ține iarăși de interesul cetățenilor, de siguranța și viitorul lor într-o lume cu mult diferită de basmele religioase a dl. Moșoiu, dar de care acesta nu ține cont deoarece este prea ocupat să slujească o agendă decât să observe dovezile concrete.

Ceea ce face BOR prin oameni ca Moșoiu este, de fapt, subversiune în numele Domnului. Își infiltrează proprii oameni în cadrul statului, iar aceștia slujesc ulterior agenda bisericii indiferent de problemele reale. Poate nu pare ceva foarte grav, dar atunci nici infiltrarea unor tovarăși de la răsărit, angajați ai FSB în cadrul MAPN n-ar trebui să fie o problemă. Dar este, nu fiindcă aceștia ar fi ruși, ci fiindcă aceștia slujesc deja un grup de interese, o agendă specifică și nu vor lucra în nici un caz pentru interesul național al României pe care, prin lege, orice funcționar public ar trebui să-l slujească.