Inconștientul colectiv și atracția liderilor autoritari

leadership-styles

Ce au în comun personalități precum Donald Trump, Adolf Hitler, Vladimir Putin ? Păstrând proporțiile, mai ales în ceea ce privește ideologiile acestora, putem să ne uităm la copilăria lor pentru a vedea că în școala generală sau în liceu comportamentul acestora nu a fost cu mult diferit de ceea ce am numi astăzi ”bully”. Violența, abuzul față de cei mai slabi, a fost o constantă pentru ei și alte figuri (istorice sau prezente) similare în comportament și personalitate.

Astfel de oameni nu și-au schimbat foarte mult comportamentul odată cu vârsta. Uitându-ne la viața lui Adolf Hitler sau la comportamentul actual al unui Trump, respectiv Putin, vom găsi exact aceleași trăsături doar că la un alt nivel. Un nivel la care, culmea, reușesc să atragă. Foarte mulți oameni par să-și îndrepte simpatia și susținerea către astfel de figuri politice. Să fie carisma pe care o aduce încrederea de sine specifică bully-ului, sau condițiile favorabile discursului de tip naționalist, care glorifică națiunea și demonizează diferite etnii, religii sau elemente considerate străine ? Se prea poate, dar o explicație mai interesantă și mai profundă se poate găsi și într-un concept de psihanaliza dezvoltat de către Carl G. Jung, respectiv cel de inconștient colectiv.

Inconștientul colectiv reprezintă un aspect al psihicului uman pe care, teoretic, îl au în comun toate persoanele. Arhetipuri, instincte și porniri inconștiente ce caracterizează nu doar un individ, ci grupuri mai largi de oameni. De la națiuni până la specia umană ca întreg. Validitatea unei astfel de teorii poate să fie pusă sub semnul întrebării deoarece se bazează strict pe observațiile lui Jung asupra pacienților săi, dar ca și concept rămâne de interes, iar dacă ne raportăm la felul în care diferite trăsături de caracter sau trăsături fiziologice sunt transmise mai departe prin intermediul ADN-ul, mergând mai departe spre similaritățile între ADN-ul unor grupuri umane sau chiar între oameni și alte forme de viață, inconștientul colectiv nu pare o teorie atât de improbabilă, ci din contră.

De-a lungul existenței noastre ca specii ne-am adaptat la diferite condiții exterioare într-o luptă continuă pentru supraviețuire. Atât a indivizilor, cât și a grupurilor ce au rezultat tocmai din această luptă și legăturile formate între indivizi. Un aspect interesant al acestui proces este tendința omului primitiv (pe care o regăsim și la primate în prezent) de a se regrupa în jurul celor mai puternici, o putere care la momentul respectiv se manifesta în primul rând prin violență. Violența era legată de putere prin capacitatea unui individ de a se afirma peste alții, de a-și impune autoritatea, dar și de a le oferi protecție acestora față de amenințări exterioare.

Plecând de la această premisă evoluționistă nu putem ignora posibilitatea destul de interesantă ca, de-a lungul timpului, în inconștientul colectiv al speciei umane să fii luat naștere o tendință, un instinct natural de atracție față de tipologia liderului violent. Acel lider care este foarte vocal, care manifestă indiferență față de alții și care manifestă ceea ce cunoașterea comună vede ca putere prin violența cuvintelor, faptelor și ideilor sale.

Nu este o întâmplare faptul că astfel de lideri se bucură de o ascensiune aparte în momente de criză. Ei apar și urcă în politică atunci când orgoliul național are de suferit, când anxietățile colective devin predominante și tot mai vizibile. Realitate ce poate să fie corelată cu o tendință inconștientă a oamenilor de a se regrupa în jurul celor mai puternici dintre ei atunci când se simt în pericol, știind că aceștia oferă cea mai mare șansă de protecție și supraviețuire în raport cu pericolele care pândesc la tot pasul.

Cu ce este diferit, în fond, Donald Trump de omul primitiv care-și domina adversarii din interiorul tribului prin forță brută ? Doar prin faptul că nu folosește o bâtă pentru a-i lovi, limitându-se în schimb la atacuri verbale și la un discurs extravagant, care nu țin cont de valorile sau sensibilitățile altora, de corectitudinea politică sau de bunul simț. Cultura politică americană a fost și este una bine formată în spiritul democrației, al toleranței și statului de drept, dar în contextul scăderii orgoliului național și al amplificării unor temeri cu privire la diferite probleme publice (amenințarea teroristă, ciocnirea civilizațiilor, imigranții mexicani, locurile de muncă) această cultură pare să nu mai fie atât de importantă pentru o bună parte din electoratul american.

O simplă schimbare sau pornire de moment ? Să fie aceasta explicația ? Sau poate vorbim de fapt despre o tendință ce zace acolo cu mult dinainte și este un rezultat inevitabil al procesului de evoluție în raport cu noțiunile de contract social și inconștientul colectiv ? Imaginea lui Donald Trump, ca și cea a lui Vladimir Putin sau a lui Adolf Hitler înaintea lor, corespunde unei imagini arhetipale din cadrul acestui inconștient colectiv. Figura liderului puternic, periculos chiar și pentru cei care i se supun, dar capabil totodată să le ofere protecția de care au nevoie față de amenințările reale sau percepute la adresa propriei supraviețuiri/securități sau a valorilor specifice, amplificându-le totodată orgoliul ca și comunitate în raport cu altele.

Nu este un secret faptul că securitatea este una din nevoile fundamentale ale oricărui om și prin urmare mulți sunt dispuși să sacrifice drepturi sau libertăți pentru a o obține pe aceasta. Un lucru ce s-a petrecut destul de de în istorie și se află în concordanță cu viziunea lui Hobbes privind un ”Leviatan” puternic dominând societatea ca întreg și oferind în schimb ordine, respectiv stabilitate. Această tendință ține de un instinct primar, un rezultat al procesului de evoluție, iar imaginea arhetipală a liderului puternic și violent transmisă prin inconștientul colectiv se află în corelație cu dorința de supraviețuire a indivizilor și a comunităților.

Întrebarea care se ridică de aici este ce se poate face pentru a evita astfel de scenarii, ale ascensiunii unor figuri cu tendințe despotice pe care rațiunea, în mod normal, ne-ar îndemna să le evităm ? Ținând cont de faptul că acest arhetip corespunde unei reacții la frică, la percepția amenințărilor (iar Donald Trump se bazează fix pe acest lucru, după logica specifică unui antreprenor de cerere și ofertă) soluția constă, desigur, în modul de gestionare al problemelor specifice fiecărei națiuni.

Clasa politică, mass-media și tot ceea ce se încadrează într-un segment al societății ce deține influență publică sau care are o responsabilitate în sectorul securității trebuie să găsească mijloace competente de gestionare a amenințărilor și riscurilor ce se ivesc. Minimalizarea lor, atât ca realitatea, dar și ca percepție, reprezintă un pas necesar în evitarea ascensiunii unor astfel de lideri. La fel ca și evitarea nemulțumirilor la nivel societal în raport cu nivelul de trai, corupția sau alte condiții ce țin de economie, respectiv politică.

Ascensiunea liderilor de forță devine inevitabilă în anumite condiții, atunci când incompetența sau corupția generează prea multă nemulțumire la nivelul populației, iar teama devine o constantă a vieții publice (ca și a vieții de zi cu zi). Vedem, de fapt și în Europa astfel de porniri. Atentatele teroriste, criza imigranților și provocarea în ceea ce privește locurile de muncă, respectiv economia, au oferit un teren fertil pentru partidele de extremă dreaptă și liderii lor care se manifestă întotdeauna printr-un discurs ostil, conturat în jurul fricii și ignoranței.

Revenind la tema de facto a acestui articol, inconștientul colectiv și arhetipul liderului violent la care oamenii apelează în momente de criză, menționez din nou că teoria lui Jung nu este una probată empiric, ci doar prin observații personale în raport cu pacienții săi. În ciuda acestui fapt posibilitatea reprezintă interes. Prin reproducere, prin transmiterea mai departe a ADN-ului, nu transmitem doar anumite trăsături fizice (vezi Dawkins, Gena Egoistă), ci și instincte, trăsături de comportament, porniri care se manifestă de-a lungul vieții alături de deprinderile și trăsăturile dobândite în societate.

O aplicație a teoriei inconștientului colectiv în sfera științelor politice (că tot elementul psihocognitiv primește o importanță atât de mare în analiza de politică externă) ne poate oferi unele răspunsuri care transcend explicațiile bazate strict pe moment, limitate în timp și spațiu și care ne oferă o percepție mai clară asupra unei problematici specifice întregii specii umane și istoriei noastre ca întreg.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s