Adevărata miză a redefinirii familiei

Zilele astea spațiul public a fost umplut din nou de subiectul redefinirii familiei și căsătoriei în termeni religioși. O inițiativă a coaliției pentru familie (și alte asociații legat de BOR) care vizează redefinirea familiei în conformitate cu valorile specifice credinței creștin-ortodoxe și anume drept rezultatul căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Această inițiativă a reușit să adune un număr oarecare de susținători și atenție din partea presei, dar oamenii par să omită cu bună știință sau din ignoranță adevărată miză a subiectului în cauză, atât pentru BOR, cât și pentru opozanții acestei instituții perimate.
Care este această miză ? Abordând problema dintr-o perspectivă realistă (de obicei aplicată în sfera relațiilor internaționale) și pe baza teoriei jocurilor (un câștig pentru altul este o pierdere pentru mine) putem spune că cuplurile de același sex nu afectează cu nimic viața zilnică a creștinului ortodox ori a bisericii. Se poate spune că astfel de cupluri nu sunt conforme cu legile morale ale religiei creștine (discutabil în funcție de cum ne raportăm la Vechiul Testament), dar aceste legi sunt aplicabile doar în cadrul cultului creștin și nicidecum în spațiul public. Cel puțin într-un stat care se definește prin neutralitatea sa față de religie și prin legi distincte de cele religioase.
Aici este și problema. Inițiativa BOR de redefinire a familiei ține de un conflict mai vechi. Conflictul dintre dorința Bisericii Ortodoxe Române de a deține putere și influență în societate, pe de o parte și dorința forțelor seculariste de a evita acest scenariu, pe de alta, menținând astfel separația dintre biserică și stat, dintre morala religioasă și legile aplicate în spațiul public.
Știm că în ultimii ani Biserica Ortodoxă a pierdut foarte mult din influența ei inițială (sondajele INSCOP sunt relevante în acest sens). Separația dintre biserică și stat nu a priit intereselor celei dintâi, limitând numărul de adepți, influența publică și implicit capacitatea de satisfacere a intereselor proprii pe plan financiar și politic. Ce se încearcă acum nu este altceva decât un efort pentru a demonstra că BOR ca și instituție are forță, are putere, că poate determina o bună parte din cetățeni la acțiune (întâmplător aceștia au și drept de vot), că poate să-și impună valorile proprii în spațiul public.
Redefinind căsătoria după criteriile moralității religioase Biserica Ortodoxă Română ar reuși să modifice Constituția, legea fundamentală a statului și să-și implementeze propriile valori drept legi ale cetății. Ar da astfel o lovitură ideii de stat laic/secular, de neutralitate față de culte, impunând statului nici mai mult nici mai puțin decât oficializarea propriilor norme.
Din acest punct de vedere susținerea comunității LGBT nu se limitează doar la câteva drepturi fundamentale, precum cel de a întemeia o familie, ci și la limitarea puterii religioase, a influenței acesteia în viața statului. Întrebarea reală este cum vrem să arate România de mâine. Vrem să fim un stat secular în care fiecare își poate desfășura viața în conformitate cu propriile valori cât timp nu aduce atingere libertății și vieții semenilor săi ? Sau vrem o țară condusă de o simbioză cler-clasă politică în care biserica ortodoxă își redobândește puterea în stat și valorile ei sunt impuse altor cetățeni care nu au nici o treabă cu ele ? O întrebare la care merită să cugetăm.
Suntem deci pregătiți să ne trăim viața după precepte religioase cu o biserică militantă pregătită să ne dea în cap dacă mergem duminică la biserică ? Dacă avem o viață sexuală în afara căsătoriei sau dacă nu începem dimineața prin a mânca anafură ?
În încheiere am să-mi adaug opinia proprie cu privire la căsătoria dintre persoane de același sex. Voi folosi aici un text pe care l-am publicat și pe Facebook și care rezumă problema argumentelor celor care contestă acest drept:
”Privitor la căsătorie. Căsătoria este o construcție socială. O unealtă pentru conveniență, legată de diferite percepții sociale de unde derivă și diferite norme, reguli și noțiuni privind instituția căsătoriei, respectiv a familiei.Nu este o instituție religioasă. Antropologic vorbind precede religia și se redefinește cu trecerea timpului. Dacă era o instituție religioasă ateii nu s-ar putea căsători. Dar pot să o facă prin intermediul oficializării acesteia de către singura autoritate reală, cea a statului.

Dacă era o instituție construită în primul rând pentru a crește copii atunci oamenii sterili nu s-ar putea căsători, dar o pot face.

Din acest punct de vedere nu există nici un argument solid împotriva căsătoriilor dintre persoane de același sex. Toate argumentele de natură homofobă tind să aibă inconsistențe logice și ceva denumit ”double standards”, iar încercarea de a defini căsătoria și instituția familiei pe criterii religioase este la rândul ei perimată.”

Religia și prezența ei în societatea contemporană – o analiză critică

Homosexualitatea, religia și statul de drept

de Alexandru Sudițoiu

Acum câteva zile am avut ocazia să citesc o știre legată de inițiativa Mitropolitului Banatului (i-am uitat numele între timp) de a strânge semnături pentru definirea în Constituție a familiei conform viziunii creștine. Motivul este ”susținerea familiei tradiționale” în opoziție cu ideea de cupluri între persoanele de același sex și are la baza ideea că democrația funcționează după voința deplină a majorității. Cu alte cuvinte, dacă cultul creștin-ortodox este majoritar pe teritoriul României atunci este normal ca legile și acțiunile statului să fie subordonate valorilor etice ale acestui cult și să interpreteze lumea în conformitate cu normele specifice.

Scopul acestui articol nu este de a discuta normalitatea/anormalitatea homosexualității, caracterul pozitiv/negativ al cuplurilor LGBT. Cred că astfel de probleme au fost puse sub semnul întrebării de oameni mult mai bine abilitați decât mine pentru a le răspunde. Biologi, psihologi, care, de cele mai multe ori, au afirmat același lucru: homosexualitatea este înnăscută, nu dobândită. Prin urmare nu este schimba ce se poate schimba. Scopul meu este să ridic un semn de întrebare asupra atitudinii Bisericii Ortodoxe Române, manifestată prin acțiunile Mitropolitului mai sus menționat și ale credincioșilor acestui cult, abordând problema homosexualității și a definirii familiei dintr-o perspectivă politică și de drept, raportându-mă la raportul dintre religie și statul modern.

După cum bine știm religia reprezintă un factor de bază în existența oricărei societăți/comunități. Oamenii s-au organizat de multe ori în jurul acesteia și au apelat la ea pentru a-și explica inexplicabilul vremurilor în care trăiau, pentru a găsi consolare și alinare ca și din motive identitare, pentru a face parte dintr-o comunitate și pentru a se identifica cu ceva, primind în schimb un sens în viață fără efortul prea mare de a-l căuta singuri. Privind lucrurile prin această perspectivă antropologică ea a influențat permanent deciziile cetății în care exista, sub diferite forme, influențând și construind morala publică, viziunea oamenilor asupra acesteia, etc.

Această stare de fapt s-a remarcat cel mai bine în perioada evului mediu când Europa era dominată de către religia creștină. Întreaga viziune a omului european medieval era una profund cristocentrică, biserica fiind o putere politică în sine și având o poziție de vârf în cadrul oricărei structuri sociale din acele vremuri. Ea se schimbă odată cu progresul științific, tehnologic, adus de evenimente precum Revoluția Industrială, Revoluția Franceză și o etapă de maturizare a umanității, cel puțin a celei europene, prin contactul cu civilizații străine și ieșirea dintr-o perspectivă limitată, închisă, ce a caracterizat omul de rând până atunci.

După Revoluția Franceză ideile de secularism și laicitate dobândesc un avans pe tot cuprinsul Europei. Importanța socio-politică a religiei scade odată cu influența pe care aceasta o are asupra diferitelor comunități existente la acel moment, ca și asupra liderilor politici relevanți. Religia nu mai deține monopolul asupra informației, asupra cunoașterii. Nu mai este singura forță capabilă să explice de ce lucrurile funcționează într-un anumit fel, confruntându-se cu noi discipline științifice și noi curente filozofice. Acest întreg proces duce la momentul în care filozofi precum Friedrich Nietzche sau Fiodor Dostoievski discută moartea lui Dumnezeu, nu ca și realitatea proprie ci în calitate de proces social, de separare a moralității publice de credința religioasă, și implicațiile pe care acest eveniment le are sau le va avea asupra mentalului colectiv.

În momentul de față trăim într-un stat modern. Un stat de drept cu un caracter secular bine definit, în care Biserica și Statul sunt două lucruri diferite, separate prin lege. Acesta este cazul peste tot în Europa. Desigur, religia continuă să fie influentă la nivel social și și-a lăsat în mod evident amprenta asupra formării culturale și identitare a poporului român ca și asupra oricărui alt popor. Acest lucru nu cred că poate să fie contestat. Pe de altă parte ea a rămas depășită de noile realități sociale, devenind mai degrabă un simplu muzeu unde omul de rând merge pentru a împlini anumite datini, datorită atașamentului față de tradiției, națiune sau familie.

Situația este de așa natură încât rolul religiei a fost pur și simplu redus, iar ea nu mai este o putere politică în adevăratul sens al cuvântului. Trăind într-un stat construit pe separarea puterilor, pe separarea bisericii de stat și pe ideea de drept rolul religie nu poate să fie decât unul limitat. În special atunci când vine vorba de dreptul public și de ce ar trebui considerat legal/ilegal în cadrul statului. Aparent ierarhii Bisericii Ortodoxe Române (ca și o bună parte dintre credincioșii acesteia) nu par a înțelege acest lucru. Nu par a înțelege că într-un stat modern normele nu se mai definesc după viziunea uneia dintre multele religiile existente, și ea relativă, ci după cu totul alte considerente: de natură practică sau legate de drepturile fundamentale ale omului.

Problema homosexualității și problema definirii familiei se încadrează în această direcție. Într-adevăr, dintr-o perspectivă pur creștină homosexualitatea este privită ca fiind un păcat și un lucru anormal fiindcă nu se încadrează în viziunea creștină asupra sexualității. Rolul acesteia fiind strict cel de a procrea, în rest sexualitatea în sine reprezintă un păcat. Familia ca și nucleu social este definită tocmai în conformitate cu acest rol atribuit ei de către viziune teologică creștină, dar schimbările societale au schimbat și felul în care oamenii definesc familia și se raportează la ideea de sexualitate.

Omul modern vede sexualitatea drept ceva normal. O vede nu fundamentată pe ideea reproducere a speciei, ci pe ideea de dragoste sau de atracție între două persoane. Majoritatea relațiilor și familiilor se întemeiază tot pe această viziune centrată tocmai pe individ, nevoile și dorințele sale. Această viziune a schimbat radical felul în care definim familia și ea aparține chiar omului heterosexual, în nici un caz comunității LGBT, deși a pavat drumul pentru acceptarea homosexualității drept ceva normal. Fiindcă și în absența abilității de a procrea homosexualitatea reprezintă în continuare problema personală a două persoane raționale, mature, care au sentimente una față de alta și care aleg să trăiască împreună.
Din nou, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române nu pot să înțeleagă acest lucru. La fel cum nu pot accepta studiile științifice care confirmă caracterul înnăscut al homosexualității nu doar la oameni, ci și la animale, ori faptul că rolul social și politic al religiei într-un stat european este mult mai redus astăzi decât în secolele trecute și se află în continuă scădere.

Strângerea de semnături organizată de către Mitropolitul ”Caisă” al Banatului este o prostie. O prostie care nu ține cont de realitatea politică și socială. De faptul că într-un stat secular legile nu se mai definesc după dreptul canonic, ci după norme diferite. Că ideile relative ale unui cult nu au ce căuta în Constituția statului român. Altminteri am putea include și normele cultului musulman prin aplicarea legii Sharia. Pur și simplu valorile pe care ne fundamentăm existența în prezent sunt diferite de cele din trecut. Nimeni nu va schimba Constituția la reacțiile isterice ale unor bărbați care poartă veșminte specifice secolelor trecute, asta în special când cererea lor merge împotriva unui drept considerat fundamental pentru toți oamenii: dreptul la căsătorie, la asociere.

Biserica poate să oficieze sau nu căsătorii între persoanele de același sex, dar nu poate să spună statului ce să treacă în Constituție și ce nu. Chiar și vocea majorității este irelevantă din acest punct de vedere. Știu că vorbim foarte des despre democrație, dar democrația modernă nu este o democrație directă și nu funcționează după principiile democrației prezentate de Aristotel în textele sale.

La baza regimului politic pe care l-am adoptat nu stă ideea că 10 inși pot să voteze de comun acord moartea unui al 11-lea pe varii motive. Democrația modernă implică un singur lucru, dreptul cetățenilor de a-și alege reprezentanții în politică. Dincolo de asta ea se definește mai bine prin ceea ce Aristotel denumea drept republică. Domnia legii. Societatea și politica statului modern se bazează în primul rând pe lege, nu pe voința mulțimilor, fie ele și religioase ori majoritate.

Înainte de a încheia aș vrea să mai atrag atenția asupra unei probleme. Homosexualitatea și religia abordate din perspectiva securității umane. Tot acest discurs promovat de către Biserica Ortodoxă Română mi se pare foarte riscant fiindcă are tendința de a produce o atitudine ostilă față de persoanele LGBT. Discriminarea este una din bolile pe care încercăm să le evităm în secolul XXI, crezând că am evoluat totuși să devenim mai raționali decât în trecut și să nu ne mai lăsăm orbiți de sentimente sau instincte. A propaga în permanență ideea că homosexualitatea este un păcat, că homosexualii sunt fii ai diavolului (și da, am auzit acest discurs) pune persoanele LGBT într-o poziție vulnerabilă, în special în fața fanaticilor religioși care au acționat în repetate rânduri într-un mod violent față de ei. În ritmul acesta Biserica și organizații precum Noua Dreaptă nu diferă cu nimic privind hate speech-ul.

Sexualitatea, ideea de familie și rolul religiei în societate, cel puțin în societatea europeană, diferă cu mult astăzi față de secolele trecute. Biserica Ortodoxă Română nu poate face altceva decât să se adapteze la aceste noi realități sociale și politice pe care pare să le ignore cu bună știință, obsedată de a-și păstra propria influență, propriul control social. Dacă o ține tot la fel ea își va pierde cu timpul orice șanse de relaționare cu societatea, fiindcă și aceasta se schimbă, fiindcă generațiile se schimbă, iar tot mai mulți tineri se distanțează de religie, dacă nu de ideea de Dumnezeu atunci cel puțin de instituția denumită BOR. Corupția, opulența, discursul violent și incoerent, lipsa unui lider carismatic, ipocrizia, toate vulnerabilizează și mai mult rolul social al BOR în raport cu generațiile viitoare și ideea de democrație.

Religia, un agent de opziție față de modernitate

de Beserman Edi-Dragoș

Ceea ce dezbatem în continuare va fi argumentarea faptului că religia este o forță regresivă privind evoluția societății noastre.Ea începe să fie cam singura frână în calea schimbării fiind în concurență cu schimbările rapide ale realității sociale.România este într-un proces de tranziție, iar acest proces afectează și religia ortodoxă, majoritară în țară.Acest proces va duce inevitabil la laicizare și secularizare, un lucru ce este aparent periculos pentru religie.Vorbim de religie și nu doar de biserică pentru că trebuie să avem o viziune holistică, biserica reprezentând o parte a întregului numit religie.

Atitudinea religiei(vorbind aici de tot ceea ce înseamnă religia:organizare, adepți, lideri etc și de aceea care este dăunătoare lăsând la o parte EXCEPȚIILE) față de schimbare este dezgustătoare, iar cazul Caisă este un exemplu perfect.De altfel, astfel de lucruri sunt de așteptat din moment ce religia ortodoxă se preocupă doar de probleme ce îi amenință existența(propaganda politică pentru PSD, criticarea homosexualității, educația sexuală etc.), alte probleme fiind ignorate, până în momentul în care este criticată pentru lipsa implicării ei(cazul violatorilor de la Vaslui, cazul Colectiv și altele).Viziunea însă pe care religia ortodoxă o adoptă este una foarte îngustă, care vede lumea în două culori, ori cu noi ori împotriva noastră.Strategia lor de a supraviețui este una primitivă, unul din exemple fiind simbolizarea negativă, ceea ce nu este conform cu ideile, valorile, normele ei este catalogat în mod negativ ”câștigându-și” eticheta de trădători de neam, atei materialiști sau marxiști, sataniști și alte inepții.O altă explicație de ce acționează așa, ar fi în termeni de economie a religiei: religia pierde adepți și pentru a nu mai pierde, a-i recâștiga pe ei și alții noi trebuie să dezvolte o strategie de marketing.Strategia folosită este o formă pură de fundamentalism religios, care nu este conform cu principiile democrației.

De altfel, valorile, ideile și normele religiei ortodoxe sunt vechi, nu sunt în pas cu prezentul, unele fiind chiar periculoase.Trebuie să ne amintim și combaterea unora dintre ele și anume sclavia, care era dăunătoare sau uciderea cu pietre, lucruri prezente în vechiul testament(unele și în noul) de care ne-am debarasat.O critică putem aduce aici, dacă ele sunt considerate legi divine, provenite de la o ființă superioară omnipotentă, omniscientă etc. de ce sunt atât de dăunătoare astăzi?De ce nu au putut fi făcute de la bun început cum trebuie?Răspunsurile vor fi doar o încercare de argumentare, de salvare a bunătății divinității sau alte lucruri asemănătoare.Nu vedem nici o gândire critică, nici un gând că poate se înșeală cu privire la multe lucruri, precum s-a mai înâmplat(teoria heliocentrismului, teoria evoluționistă și multe alte exemple).Evident, atenția se îndreaptă spre ceilalți, dar dacă vă înșelați voi?neoferind nici un argument, dar atunci când acesta vine este doar o adunătură de prejudecăți și erori logice(apel la tradiție, moralitate, sentimente, scop etc.).

Mai rău este când religia care nu reprezintă decât un sistem de credințe, ritualuri cu privire la sacru, la supranatural dar și la viața pământească și cea de apoi, nu este nici un fel de specialistă asupra anumitor probleme.Autoritatea științifică nu are cuvânt de spus, dar ei nefiind specialiști își permit critici, să vină cu soluții.Un aspect foarte important este că se folosesc foarte des de pseudoștiință pentru argumentarea punctelor lor de vedere.De ce?Pentru că nu numai că ei nu au cunoștințe științifice(iar studiile făcute arată asta, majoritatea românilor sunt analfabeți științifici, unii cred că soarele se învârte în jurul pământului și refuză realități pentru că intră în conflict cu convingerile lor), nu înțeleg știința pentru că foarte mulți cunosc doar filosofie religioasă sau teologie, dar și pentru că trebuie să își apere credința rezultând în propagandă.Aici putem acuza religia chiar de subversiune, un lucru pe care îl face de foarte mult timp însă, având agenți implicați mai peste tot în sistem, rezultând în distrugerea lui într-un mod lent.

Dacă lucrurile vor decurge în continuare așa putem vorbi atunci de un ISIS de România, care nu vrea decât să-și impună credințele, valorile, normele considerându-le un adevăr absolut(lucru inexistent epistemologic vorbind pentru că doar percepția noastră asupra adevărului poate fi absolut sau relativ) pentru toată lumea ignorând faptul că există și alte valori, idei, norme și adevăruri(obiective chiar).Mijloacele diferă desigur: 2+2=4 dar și 3+1=4 și -1+5=4 dar ei nu se încadrează în limtele realității, ale logicii și ne lovim de 2+2=5 iar dacă îți permiți o critică atunci nu reprezintă decât un atac, ești etichetat în diferite moduri, ce demonstrează viziunea foarte îngustă și violentă pe care o are religia ortodoxă.

Motivațiile și rațiunile atitudinii ortodoxiei sunt un răspuns în fața acestui proces de tranziție în care România se află și asupra procesului de globalizare aflat la o scară mai mare.Religia ortodoxă în frunte cu Biserica ortodoxă, principalul reprezentant, își pierd credibilitatea și influența, iar acest lucru este datorat în primul rând lor dar și deoarece câmpul cunoașterii noastre se lărgește din ce în ce mai mult.Cunoașterea științifică care este cea mai exactă formă de cunoaștere, o cunoaștere care continuă să evolueze foarte rapid ne arată cum este realitatea de fapt și nu cum vrem să fie, iar acest lucru contrazice unele ”legi”, norme și valori divine arătând în același timp că unele trebuie să rămână în trecut, fiind și atunci cât se poate de dăunătoare.

Ce soluție există însă pentru rezolvarea acestor probleme?Schimbarea în primul rând trebuie să vină de la ei, de la acceptarea faptului că statul și religia trebuie și vor fi separate și că știința reprezintă cel mai exact și mai bun mijloc de a ajunge la adevărul obiectiv(pentru asta fiind făcută).După ce această schimbare a avut loc, consensul este cheia pentru evoluția țării, pentru rezolvarea problemelor care ne pun pe o treaptă superioară a evoluției.Dacă acest consens nu există, nu va exista decât un conflict inutil ce nu va fi rezolvat din cauza ignoranței unei părți.Ceea ce religia ortodoxă ar trebui să facă este să preia modelul catolic, care ar putea deveni un patrimoniu al valorilor și normelor general valabile.Cel puțin momentan!Modelul catolic este unul foarte bun, având o viziune universalistă ce nu condamnă și etichetează dar acceptă!Acceptă că poate greși(au mărturisit oricum că au greșit),acceptă adevărurile chiar dacă intră în conflict cu credințele lor și sunt chiar o forță promovatoare a schimbării, evoluției, noului.

Un lucru important de menționat este că acum trebuie să ajungem la un consens cu religia ortodoxă dar să nu uităm că religia este condiționată de locul și timpul unde te naști, iar o singură religie să dețină adevărul este o inepție(când religia e un sistem de credințe, a crede e diferit de a ști iar indiferent la ce e raportată asta nu îi oferă veridicitate).Dacă ne nășteam în țările musulmane acum, eram îndotrinați poate de ISIS, dacă ne nășteam acum 6000 7000 de ani, ne băteam cu alte triburi în numele unor cine știe ce zei.Puteam să ne naștem cu cine știe ce malformații, puteam să murim la naștere dar întâmplarea(pură întâmplare și nu o dorință transcendentă) a făcut să fim aici și acum, certându-ne pe chestii pe care se certau și strămoșii noștri și acum sute de ani și mii de ani.

Încheiem printr-un citat din Carl Sagan, care zicea: ”Eu nu vreau să cred, vreau să știu”.